Prezentare video Asociatia Pro-Vita, Valea Plopului

Intrebare de Divort

Intrebare: Sunt divortat. Conform Bibliei, ma pot re-casatori?

Raspuns: Adesea avem de-a face cu intrebari precum: “Am divortat din motivul acesta si acesta.

Ma pot re-casatori?” - sau – “Am divortat de doua ori—primul divort a fost cauzat de adulterul partenerului de viata, iar cel de-al doilea de nepotrivire. Ma intalnesc cu o persoana care a divortat de trei ori – prima data din nepotrivire, a doua oara pentru ca persoana respectiva a savarsit adulter si a treia oara pentru ca partenerul de viata a savarsit adulter. Ne putem casatori?”

***
Astfel de intrebari sunt foarte grele, pentru ca Biblia nu intra in detalii atat de mari in ceea ce priveste motivele pentru care o persoana poate sau nu poate sa se re-casatoreasca dupa un divort.Ceea ce stim cu siguranta este faptul ca Dumnezeu uraste divortul (Maleahi 2:16). Planul lui Dumnezeu pentru un cuplu casatorit este acela de a ramane astfel atata timp cat sotul si sotia sunt in viata (Geneza 2:24; Matei 19:6). Singurul motiv pentru care este permisa re-casatorirea dupa un divort este cel al adulterului (Matei 19:9) – si chiar si acest motiv este dezbatut aprig printre crestini. O alta posibilitate este aceea data de situatia cand partenerul necredincios isi paraseste partenerul credincios (1 Corinteni 7:12-15).

***

Acest pasaj biblic, totusi, nu se adreseaza in mod specific problemei re-casatoririi, ci mai degraba el incurajeaza pastrarea casatoriei. Pentru unii, abuzul fizic, sexual sau emotional ar trebui sa constituie cauze suficiente pentru divort si posibil pentru re-casatorire. Totusi, Biblia nu invata acest lucru in mod specfic.

In legatura cu aceasta problema, doua lucruri ne sunt cunoscute cu siguranta. (1) Din nou, Dumnezeu uraste divortul (Maleahi 2:16). (2) Dumnezeu este plin de mila si iertator. Fiecare divort este rezultatul pacatului, indiferent daca sotul, sotia sau amandoi au cauzat divortul. Iarta Dumnezeu divortul? Da! Pentru ca divortul nu este mai putin de iertat decat orice alt pacat. Iertarea tuturor pacatelor este primita prin pocainta si credinta in Iisus Hristos (Matei 26:28; Efeseni 1:7).

***

Daca Dumnezeu iarta pacatul divortului, inseamna asta ca ti se da mana libera sa te recasatoresti? Nu in mod necesar. Uneori Dumnezeu cheama oameni la a ramane necasatoriti (1 Corinteni 7:7-8). A ramane necasatorit(a) nu trebuie niciodata vazut ca un blestem sau ca o pedeapsa, ci mai degraba ca pe o oportunitate de a-L sluji pe Dumnezeu cu toata inima (1 Corinteni 7:32-36). Cuvantul lui Dumnezeu ne spune, totusi, ca este mai bine sa ne casatorim decat sa ardem in dorinte (1 Corinteni 7:9). Probabil ca uneori acest principiu se aplica si la re-casatorire dupa un divort.Asadar, poti sau trebuie sa te re-casatoresti? Nu pot raspunde la aceasta intrebare.

***

Raspunsul sta in problema care se gaseste la tine, la posibilul viitor partener de viata, dar, cel mai important, la Dumnezeu. Singurul sfat pe care il pot da este sa ma rog lui Dumnezue pentru a-ti da intelepciune in ceea ce ai de facut (Iacov 1:5). Trebuie sa te rogi avand inima deschisa si sa Ii ceri lui Dumnezeu sa iti dea voia lui in inima ta (Psalmul 37:4). Cauta voia lui Dumnezeu (Proverbe 3:5-6) si urmeaza intocmai sfatul Sau. Iar cel mai bun sfat care il putem da este sa eviti despartirea.

Fragment din filmul "Apocalipsa lui Ioan"

Invatatura Crestina sa iubesti pe Iisus

Domnul Iisus este adevărat. El a murit pentru păcatele tale. Ca tu in veci să nu ştii ce inseamnă să fii in iad. El te iubeste, dragostea lui faţă de tine este destul de mare.Dacă trupul omului ar avea măcar a zecea miie parte din iubirea Lui pursisimplu ar muri. Nu Rezistă! El plînge pentru tine,de fiecare dată cînd nu-L asculţi, îl respingi.

Numai El stie cu ce preţ tea răscumpărat.Şi tu îi răspunzi cu indiferentă. Tu esti cel mai fericit pentrucă citesti acest mesaj si pentrucă cunoşti adevărul. Mai ai timp sa te pocăieşti!. Dar să ştii, milioane de oameni mor zicînd “nu!” Lui Iisus.

Folosesc pretexte simple “sunt prea tinăr” “pai o sa ma pocăiesc si miine” sau “mii indiferent de ce o făcut El şi de ce imi spui tu!”. Pentru ei e prea tirziu,dar pentru tine Nu! Eu cred ca azi e şi timpul. Primeste-L pe Iisus! Urmeazami sfatul si credema ca o sami multumesti chiar o vecinicie pentru cuvintele pe care lei citit si pentru indrumarea pe care tiam dat-o.

Fii ascultator, Fii cu Dumnezeu.Amin!

POSTUL SI MILOSTENIA

Pentru a vieţui frumos, după voia lui Dumnezeu, rugăciunea, adică vorbirea noastră cu Dumnezeu, trebuie să se completeze cu postul şi milostenia. Despre ele şi despre importanţa lor în viaţa noastră ne vorbeşte şi ne învaţă Mântuitorul Hristos, în aceeaşi Predică de pe munte. Prin post şi prin milostenie, noi putem să ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu.

Prin post, înţelegem să mâncăm legume, fructe şi paste făinoase şi să renunţăm de bună voie la anumite mâncăruri „de dulce”(carne,ouă,lactate), dar mai ales la fapte şi cuvinte rele, prin care îi putem supăra, atât pe El, cât şi pe semenii noştri. Postim, în timpul săptămânii, miercuri şi vineri şi, în timpul anului, în cele patru posturi mari: al Crăciunului, al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli şi al Adormirii Maicii Domnului şi ori de câte ori Sfânta Biserică ne-o cere.

În predica de pe munte, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă însă să nu ne lăudăm cu faptul că postim: „să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie”(Matei 6, 8).

Dumnezeu ne-a mai dăruit şi milostenia, ca o poruncă a iubirii. Ea arată cât de mult îl iubim pe aproapele nostru şi, prin el, pe Însuşi Dumnezeu. Ca să facem milostenie nu ne trebuie bogăţii, ci numai bunăvoinţă faţă de cei ce au nevoie de ajutorul nostru.

Milostenia este, aşadar, fapta bună pe care o putem face, în multe feluri: să dăm de mâncare celui flămând; să dăm un pahar de apă celui însetat; să îi vizităm pe bolnavi şi pe cei bătrâni; să-l ajutăm pe cel care are nevoie de sprijin; să ne rugăm pentru cei în suferinţe şi pentru toţi semenii noştri.

Pentru toate acestea ne învaţă Mântuitorul, nu trebuie să cerem vreo răsplată sau să ne mândrim, pentru că milostenia foloseşte mai mult celor ce o fac decât celor care o primesc: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii… Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie într-ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”.(Matei 6, 2-4)

OSTASUL DOMNULUI, FRATELE NOSTRU TRAIAN DORZ

Moartea omului e aceaşi cu moartea materiei

Am aflat mai de mult şi am rămas suprins, că moartea omului e aceeaşi cu moartea materiei. Fierul rugineşte, mâncarea se strică, lemnul se cariază, totul uşor uşor învecheşte, se perimează şi în final se descompune. Învechirea materiei e aceeaşi cu învechirea trupului uman.

Totul e din pământ şi totul e pământ. Masa pe care scriu este din lemnul unui copac care a crescut din pământ; plasticul din care sunt făcute cd-urile de pe masă este obţinut din diferite plante care au crescut din pământ; ceramica din care e făcută vază cu flori de pe masă e de fapt lut luat din pământ; pereţii casei sunt din beton care e de fapt nisip cu piatră de calcar sau argilă, luate din minereuri care se află în pământ; fructele şi legumele cu care ne hrănim noi cresc din pământ; animalele pe care le sacrificăm şi le mâncăm se hrănesc şi ele cu vegetaţie care creşte din pământ.

Toată energia lumii se obţine prin pământ. Curentul electric şi căldura termică se obţin prin termocentrale, hidrocentrale, centrale nucleare, centrale eoline ş.a.m.d, care foloses apă, cărbune, minereuri de fier care sunt din pământ. Toţi combustibilii (benzină, motorină, gaz, etc.) sunt obţinuţi din ţiţei şi din rezervoare naturale cu gaz, care se găsesc tot în pământ.
Chiar şi omul e tot pâmânt:
“Căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Fc.3,19)
Dacă materia se perimează uşor uşor şi se-nvecheşte ajungând eventual să se descompună asta înseamnă că şi trupul nostru care se hrăneşte cu această materie zi de zi, se va învechi, îmbătrânind, până va muri şi se va descompune. Materia sub influenţa timpului se învecheşte stricându-se iar trupul nostru deasemenea. Dacă materia nu se strica, dacă nu îmbătrânea şi rămânea aceeaşi tot timpul atunci nici noi nu ne-am fi stricat, nici noi n-am fi îmbătrânit, în final nici noi n-am fi murit.
În concluzie moartea materiei e de fapt şi moartea mea. Şi eu şi materia suntem pământ şi-n pământ ne vom întoarce, numai că omul a primit ceva deosebit de materie. Omul spre deosebire de toată creaţia, are conştiinţă şi personalitate. Omul e viu, gândeşte, vorbeşte, doreşte, simte. Omul are şi suflet.
Omul e din pământ cu trupul, dar e asemenea cu Dumnezeu ca persoană. Omul e veşnic pentru că Dumnezeu e veşnic, şi omul e creat asemenea Lui.
La-nceput trupul omului nu îmbătrânea şi nu cunoştea moartea. Omul era veşnic şi asemenea şi materia, nimic nu se perima, totul era perfect. Omul n-a ascultat de singura porunca a lui Dumnezeu şi a păcătuit. De atunci a fost pedepsit cunoscând moartea, şi împreună cu el şi întreaga creaţie.

“Iar lui Adam i-a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. (Fc.3,17-19)

Dar Dumnezeu l-a iertat şi i-a promis viaţa veşnică (viaţa aceea fără stricăciune, fără descompunere) dacă va fi iubi pe alţii şi va asculta de El.

MESAJ DIN PARTEA PR.GIOVANNI CAPARELLI, PENTRU IULIA & PR. DIACON GH.

Padre Giovanni Capparelli (Firmozioti) a spus: Cuvinte de Multumire .Carissima Sorella e Professoressa Iulia: Non trovo le parole per ringraziarLa della sua filiale solidarietà a tutto ciò che succede ad un povero e piccolo prete di paese. Se il Signore ci ha voluto in questi luoghi e non in altri ciò vuol dire che nei nostri confronti ha già stabilito dei disegni a cui noi non possiamo tirarci indietro.

Tutto il mondo fa parte della sua Vigna, e questo posto di Calabria, come lo stesso di Verona del nostro Caro Diacono Padre Giorgio, sono terre a cui dobbiamo dare il meglio di noi per tutti i fedeli che Lui ci ha consegnato. Nella nostra umiltà andiamo avanti, sicuri che accanto a noi, l'Angelo del Signore ci indica la via migliore da seguire.

Grazie Gentilissima Iulia, anche a Lei e a tutta la sua Famiglia un abbraccio Fraterno e perchèno un probabile arrivederci.

Grazie Padre Giovanni , ti ringraziamo tanto , ti abbraccio Pace e Bene.
26 giugno 2009 16.04

UNDE VOM PUTEA GASI LINISTEA?

Noi, creştinii, avem un cult pentru Biserică.

Si unde vom putea gasi linistea sufletului nostru?

Această întrebare ne-o punem toţi şi la ea vine să ne răspundă Sfânta Biserică. Desigur, liniştea aici, în biserică, ne-o găsim pentru că putem comunica cu Dumnezeu şi suntem mult mai aproape de El.

În Casa Lui, prin rugăciune, putem fi mai aproape de Dumnezeu şi este încântare pentru duhul nostru de a ne ruga Lui pentru mântuirea sufletelor noastre. Dumnezeu ne cheamă la El pe cei aleşi să-i vizităm Casa (biserica ) mereu.

Existenta! Cea taina Minunata! Cum este cu Putinta?

Minunat este Dumnezeu şi minunată este zidirea Sa”.

NOUL EPISCOP AL EPARHIEI HUSILOR

În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române desfăşurată astăzi, 18 iunie, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, a fost ales Preasfinţitul Părinte Corneliu în scaunul de episcop al Eparhiei Huşilor. Preasfinţia Sa a fost ales cu 43 de voturi, după cum a relatat Mircea Toma (reporter al postului de radio al Patriarhiei Române) pentru Radio TRINITAS, în cadrul emisiunii „România la zi”.

Biografia PS Părinte Corneliu Onilă

Preasfinţitul Părinte Corneliu Onilă s-a născut în satul Corni-Albeşti, judeţul Vaslui, la 25 iulie 1966, din părinţii Eugen şi Ruxandra Onilă, fiind primul dintre cei trei copii de parte bărbătească.

A urmat Şcoala generală şi Gimnaziul în satul natal, absolvind-o în anul 1980. Între anii 1980-1982 a urmat prima treaptă de liceu în oraşul Vaslui, iar din toamna anului 1982 a început cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care le-a absolvit în anul 1987.

În perioada 1988-1992 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (respectiv Facultatea de Teologie), absolvindu-l în anul 1992. Între 1992-1996 a urmat cursurile de doctorat, specializarea Noul Testament, la aceeaşi Facultate.

Începând cu anul 1993 a studiat la Facultatea de Teologie Protestantă din cadrul Universităţii Marburg - Germania, fiind bursier al Diakonisches-Werk, EKD; din anul 1996 a funcţionat ca asistent în cadrul aceleiaşi Facultăţi, la catedra de Teologie şi Spiritualitate a Bisericii Ortodoxe, sub îndrumarea prof. Hans-Martin Barth.

În data de 21 noiembrie 1997 a fost tuns în monahism la Catedrala Episcopiei Huşilor, a doua zi fiind hirotonit ierodiacon, iar în 23 noiembrie - ieromonah. La 25 decembrie 1997 a fost hirotesit protosinghel.În Eparhia Huşilor a activat mai întâi ca profesor de seminar şi consilier cultural la Centrul Eparhial. În anul 1998 a fost numit de către vrednicul de pomenire PS Episcop Ioachim al Huşilor vicar administrativ al eparhiei şi, la propunerea aceluiaşi ierarh vrednic de pomenire, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de arhimandrit pe data de 26 iunie 1999.

La 27 octombrie 1999 a fost ales Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor, cu titlul de „Bârlădeanul“.

La Episcopia Huşilor s-a ocupat de organizarea Sectorului diaconal-caritativ, organizând cu ajutorul mai multor asociaţii similare, din vestul Europei, Biroul de Asistenţă Socială din cadrul Episcopiei Huşilor. Astfel, prin intermediul Mănăstirii Plankstetten din Germania a dotat cu saltele, paturi, aparatură medicală, medicamente, îmbrăcăminte pentru bolnavi numeroase spitale şi aşezăminte destinate celor în nevoi din judeţul Vaslui. Tot cu acelaşi ajutor a dotat Episcopia Huşilor cu o maşină de teren nouă, destinată activităţii misionare şi caritative. Prin sprijinul elveţiano-olandez a dotat cu cele necesare Spitalul de Psihiatrie din Vaslui, precum şi pe cel de Boli infecţioase din Bârlad.

A fost delegat de Patriarhia Română să participe la numeroase simpozioane, conferinţe şi congrese internaţionale, printre care: Conferinţa cu tema „2.000 de ani de creştinism, realităţi şi perspective“ (Bensheim, Germania 1998); Congresul monahilor benedictini cu tema „Monahismul, spiritualitate şi provocare în Europa“ (Roma 2000); Seminarul organizat de Episcopia Catolică de Haarlem - Olanda, cu tema „Misiunea creştină în Europa secolului XX“ (2001); Simpozionul cu tema „Misiunea creştină şi succesele misionare în Europa“, organizat de către Conferinţa Bisericilor Europene (Varşovia, 2003); Simpozionul cu tema „Mediul înconjurator şi mesajul creştin“ (Zurich, Elveţia 2004); Simpozionul cu tema „Constituţia Europei şi Bisericile creştine“ (Stuttgart, Germania, 2004) .

RUGACIUNE PENTRU AJUTOR!

STIHURI DIN PSALMI(se poate alege si invata pe-de-rost orice verset din Psaltire.) LA NEVOIE DE AJUTOR:Dumnezeule,spre ajutorul meu ia aminte;Doamne,sa-mi ajuti mie grabeste-Te!{PS. 69,1}. Iar eu sarac sant si sarman,Dumnezeule,ajuta-ma.Ajutorul meu esti Tu:Doamne,nu zabovi! {PS. 69,6-7}

CELE 12 INCHINACIUNI(se pot rosti oricand,dar mai ales in Postul Mare,repetandu-se de trei ori):Dumnezeule,milostiv fii mie,pacatosului(O INCHINACIUNE)

Dumnezeule,curateste-ma pe mine pacatosul(O INCHINACIUNE)

Cel ce m.ai zidit,Dumnezeule,miluìeste-ma(O INCHINACIUNE).

Fara de numar am gresit,Doamne iarta-ma(O INCHINACIUNE).

LA VREME DE NECAZ SI ISPITA(aceasta rugaciune,spusa de 40 de ori,este plata pacatelor noastre de peste zi):Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul.

Sau:Doamne miluieste. Sau:Iisuse,miluieste-ma.

Sau:Hristoase,miluieste-ma. Sau:Fiul lui Dumnezeu,miluiestema.

Sau:Preasfanta Treime,miluieste-ma.

Sau:Maica lui Dumnezeu,miluieste-ma.

Sau:Ingerul lui Hristos,miluieste-ma Sau:Sfinte(pomeneste numele sfantului al carui nume ìl porti),ocrotitorul meu,miluieste-ma.

DOXOLOGIA MICA(una din cele mai vechi rugaciuni):Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

TOT LA SEMNUL SFINTEI CRUCI:Preasfanta Treime,miluieste-ne pe noi.

CAND TE INCHINI:In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.Amin.

Inparate ceresc,Mangaietorule,Duhul adevarului.Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata,vino si Te Salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciune si mantuieste,Bunule,sufletele noaste. <> Usa milostivirii deschide-o noua,binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu,ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine,ci sa ne mantuim prin tine din nevoi,ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.Amin + Prea Sfanta Treime,miluieste-ne pe noi,Doamne,curateste pacatele noastre.

Stapane,iarta faradelegile noastre.Sfinte,cerceteaza si vindeca neputintele noaste pentru numele Tau! VENITI SA NE INCHINAM INPARATULUI NOSTRU DUMNEZEU. VENITI SA NE INCHINAM SI SA CADEM LA HRISTOS,INPARATUL NOSTRU DUMNEZEU. VENITI SA NE INCHINAM SI SA CADEM LA INSUSI HRISTOS,INPARATUL SI DUMNEZEUL NOSTRU!

"DESPARTIRE DE CEI DRAGI"

SA FACI, O, IISUSE

NOUTATI ORTODOXE

Prin lucrarea lui Dumnezeu şi binecuvântarea Maicii Domnului, la Mănăstirea „Naşterea Domnului” din s. Zăbriceni, raionul Edineţ a fost adusă din Sfântul Munte Athos icoana Maicii Domnului numită „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoypikoos – Скоропослушница), fiind singura icoană de acest fel din Moldova.

Icoana reprezintă o copie identică a unei icoane făcătoare de minuni (foarte vechi) care se află la Mănăstirea Dochiariu şi care a fost zugrăvită chiar în această mănăstire athonită, fiind pusă pentru două săptămâni lângă icoana originală făcătoare de minuni, unde zilnic se cântă paraclise şi acatiste închinate Maicii Domnului. Această icoană este foarte cunoscută în întreaga lume, fiind cinstită mai ales ca ocrotitoare a familiilor creştine şi în mod special ca ajutătoare pentru femeile care nu pot naşte prunci.

Însăşi Maica Domnului a vorbit din această icoană numindu-se pe sine „Grabnic Ascultătoare” pentru toţi cei care o cheamă în ajutor.

Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir şi prin contribuţia financiară a unor ctitori, icoana a fost adusă la Zăbriceni în data de 26 mai de către stareţul Mănăstirii – arhimandritul Damian. Chipul minunat al Maicii Domnului a fost întâmpinat de părinţii şi fraţii Mănăstirii, de câţiva preoţi din satele învecinate, de elevii şi studenţii celor două şcoli teologice de la Zăbriceni şi de alte sute de credincioşi. După un Tedeum închinat Maicii Domnului şi închinarea la această icoană, ea a fost dusă în Paraclisul Mănăstirii, urmând ca după terminarea construcţiei soborului, să fie mutată acolo spre închinare.

Îndemnăm pe toţi credincioşii de la noi din ţară să vină la Mănăstirea Zăbriceni pentru a se închina acesti sfinte Icoane făcătoare de minuni.
Vă prezentăm şi un Fotoalbum în care puteţi vedea imagini de la Mănăstirea Dochiariu (Athos) şi de la Mănăstirea Zăbriceni.

Canonul 45 al Sfintilor Apostoli
Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca. - PIDALION (Carma Bisericii Ortodoxe)



Pr. Diacon Cazacu Gheorghe : " Eu nu pot considera nici o Confesie sa fie stabilita in Adevaratul Templu al Domnului , Decat " Ortodoxia " Ea este Religia Sfanta Si Mostenitoare Domnului Dumnezeu cel Sfant.

Pr. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre"

Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"

Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"

Pr. Ardian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"
Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"

Pr. Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica"

Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."
Sf. Efrem Sirul: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!"

SEMNELE SFARSITULUI

SUFLET CURAT

ADEVARUL SUFLETULUI MEU

IiSUS e si prietenul meu, cel mai bun prieten…In clipe grele din viata mea mi-a sters lacrimile si mi-a alinat suferinta prin cuvintele Sale pline de Adevar.In momentele bune El s-a bucurat impreuna cu mine de succesele mele si m-a incurajat sa perseverez in cautarile mele.

El crede in mine si m-a chemat la o viata fara compromisuri si jumatati de masura.El s-a jertfit pentru mine pe o cruce, iubindu-ma asa cum sunt si iertandu-ma pentru momentele in care l-am dispretuit sau am fost indiferenta la Cuvantul Sau.

Cine, oare, m-ar mai fi putut iubi, stiind ca am gresit de atatea ori (cu gandul, cu fapta, cu insasi viata mea)?Doar El, Iisus, Prietenul meu, Domnul meu…

PASAPOARTELE BIOMETRICE Cod (666)

CE ESTE CEL MAI DE PRET OMULUI ?

Ce zici acum, tu care cugeti la aceste adevaruri , sunt doua trepte de incredintare spirituala sau pamanteana. Care dintre acestia doi crezi ca are dreptul sa te biruie si sa te stapaneasca: lumea sau Hristos, care a biruit lumea? Lumea te impinge sa cauti mai intai bunurile pamantesti si sa le socoti de mare pret.

Hristos, cu pilda vietii si cu invatatura, te indeamna sa cauti mai intai Imparatia lui Dumnezeu si sa dispretuiesti ca pe niste gunoi toate bunurile pamantesti: "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui" (Matei 6,33), ba chiar te sfatuieste sa te lipsesti de aceste bunuri, fie in parte, dandu-le milostenie saracilor, fie in intregime, parasind toate pentru viata calugareasca, agonisindu-ti astfel o comoara in Rai: "Vinde cele ce ai si da-le saracilor si vei avea comoara in Cer si vino de-mi urmeaza" (Matei 19,21). Si iarasi: "Oricare dintre voi, care nu se leapada de tot ce are nu-mi poate fi ucenic" (Luca 14,33).

Deci tu, si ca ucenic al lui Hristos si ca un om intelept si luator aminte se cade sa asculti ceea ce-ti spune Hristos si nu ceea ce zice lumea si nu numai sa asculti ci sa si implinesti cu fapte. Pentru ca nu auzitorii legii sunt drepti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea se vor indrepta (Rom.2, 13). Este adevarat ca, fiind simplu crestin nu esti obligat sa fii fara avere si cu totul sarac, ci numai sa pretuiesti asa de putin avutiile, incat pentru ele sa nu calci niciodata o porunca a lui Durnnezeu; si asa de sloboda sa-ti fie inima de ele ca si cum nu le-ai avea si nu numai sa le intrebuintezi in scopuri bune, ci nici sa nu le intrebuintezi rau, adica sa nu le risipesti in lucruri desarte si pieritoare si peste nevoile tale, dupa cum zice Ap.Pavel:

"Ca cei ce se folosesc de lumea aceasta, sa fie ca si cum nu s-ar folosi, ea trece chipul lumii acesteia" (I Cor. 7,30). In aceasta privinta sfatuieste-te cu Prea Sfantul Prunc Iisus si rusineaza-te inaintea Lui, ca pana acum ai cinstit si iubit asa de mult bogatiile, pe care El le-a dispretuit atat, si invers, cum de ai dispretuit si urat saracia si simplitatea pe care EI asa de mult le-a iubit. Cere iertare pentru toate relele savarsite fie pentru ca sa castigi bogatie si bunuri pamantesti fie folosindu-te de ele, si roaga-L sa-ti dea har ca dupa cum El, bogat fiind, S-a facut sarac din dragoste pentru tine, asa si tu sa devii sarac din dragoste pentru El, imbogatindu-te de dumnezeirea Lui:

"Cunoaste-ti Harul Domnului nostru Iisus Hristos, care - bogat fiind, a saracit pentru voi, ca voi sa va imbogatiti cu saracia Lui" (II Cor, 8,9). Pe langa acestea mai roaga-L sa nu te mai lase sa fii inselat de lume ca, fie de ai bogatie, fie de esti sarac din dragoste pentru EI, sa nu o mai folosesti in alt scop decat numai pentru dobandirea fericirii vesnice, precum este scris: "Rascumpararea sufletului pentru un barbat este bogatia lui" (Prov. 13,8).

CE ESTE BIBLIA ?

Biblia este o colecţie de 66 de cărţi, 39 în Vechiul Testament sau Vechiul Legământ şi 27 în Noul Testament sau Noul Legământ. Aceste cărţi descoperă povestea lui Dumnezeu care tratează cu omenirea şi în special Poporul Său-în Vechiul Testament, poporul lui Israel şi în Noul Testament, poporul Său-Biserica.

Inspiratia Bibliei :

Deşi Biblia a fost scrisă de diferiţi autori umani înaintea fiecăruia a fost Duhul Sfânt care a inspirat ceea ce ei au scris. Dumnezeu atunci este autorul Bibliei.''Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu...'' 2 Timotei 3.16
Iisus a învăţat că Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptura nu poate fi desfiinţată. Ioan 10.34,35. Credinţa în Iisus stă în picioare sau cade cu credinţa în Scripturi. Iisus a spus:'' N-aţi CITIT ce vi s-a SPUS DE DUMNEZEU'' Matei 22.31. Iisus spune că când Biblia vorbeşte, Dumnezeu vorbeşte.
Autoritatea Bibliei

Autoritate şi autor sunt concepte care se relatează direct unul la celălalt. Pentru căDuhul Sfânt ( care este Dumnezeu ) este autorul Bibliei, autoritatea Bibliei este autoritatea lui Dumnezeu. Asta înseamnă, când Biblia ne vorbeşte, atunci Dumnezeu ne vorbeşte. A nu te supune Noului Testament înseamnă să nu te supui lui Dumnezeu.
Iaon 12.46-48 citim. '' Acela care Mă respinge, şi nu primeşte cuvintele Mele''. Cuvântul are autoritate să judece şi va judeca în ziua din urmă.

Luca 6:46-49.Iisus este Domnul vieţii tale dacă şi numai dacă tu faci ceea ce El spune în Cuvântul Său. Noi trebuie să venim la Isus, să auzim ce spune El, şI Să împlinim. Noi trebuie să săpăm dincolo de tradiţii, prejudecăţi şi erorile omului la stânca care este Cristos dacă o să avem vieţi solide în Împărăţia lui Dumnezeu, care vor trece testele.
Unii se ceartă că Scripturile s-au schimbat. (Vezi motive să crezi). Dar Dumnezeu a promis să prezerve Cuvintele Sale pentru totdeauna ( Psalm 12.7 ). Dacă noi credem în Dumnezeul credincios cel care face soarele să răsară în fiecare zi, atunci ar trebui să credem că El a prezervat Cuvântul Său pentru noi de asemenea.
2 Timotei 3.16-17Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să ÎNVEŢE, să CONVINGÂ, să ÎNDREPTE, să DEA ÎNŢELEPCIUNE ÎN DREPTATE, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie DESĂVÂRŞIT şI CU TOTUL PREGĂTIT PENTRU ORICE LUCRARE BUNĂ.

Cine Poate interepreta Biblia?

- Toţi cei care vor să fie ucenici ai lui Iisus ( Creştinii ) trebuie să rămână în Cuvântul Său. ( Ioan 8.30-31 ). Ioan 15.7. Ioan 14.21,23.
- Scriptura este consistentă - Scriptura interpretează Scriptura. 2 Petru 1.21. Psalm 12.6-7.
- Duhul Sfânt, ca autor, este în cele din urmă cel care interprează.
- Duhul Sfânt a creat Scriptura, nu Biserica.
- Duhul Sfânt niciodată nu se contrazice singur.
- Iisus a spus că Duhul Sfânt ne va ghida în tot adevărul. (Ioan 16.13)
- Duhul Sfânt este dat acelora care se supun lui Dumnezeu.(Fapte 5.32) Dumnezeu descoperă adevărul despre doctrină acelora care vor să facă voia Lui. (Ioan 7.17). Noi nu ne putem încrede în aceia care voit nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu ca ei să ne interpreteze corect Biblia.

ADEVARUL SI CREDINTA

Adevarul se descopera in Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru nu l-a putut pricepe Pilat, cum nu-l inteleg foarte multi oameni (chiar declarati crestini…) si a pus intrebarea: “Ce este Adevarul?” (Ioan 18/38). Este intrebarea necredinciosului, a aceluia ce nu-l accepta pe Domnul Isus in viata sa si care nu poate intelege Planul lui Dumnezeu de mantuire. Biblia ne spune ca Adevarul lui Dumnezeu se descopera in iertarea greselilor (Rom. 3/25-26).
Prin Adevar, se intelege eliberarea de puterea pacatelor. Adevarul este puterea care invinge condamnarea. Domnul Isus S-a numit Adevarul. Si El, desigur, este Puterea care-l izbaveste pe pacatos, prin jertfa de pe Calvar. Adevarul este puterea lui Dumnezeu, este forta care duce la eliberarea de condamnare si moarte.
Deseori, se confunda notiunea de adevar cu cea de dreptate. Dreptatea deriva din dorinta de a-l judeca pe vinovat si a-l salva pe nevinovat. Adevarul, insa, deriva din dorinta nevinovatului de a lua asupra sa vina celui vinovat si de a darui acestuia eliberare. Domnul Isus, Adevarul Divin, fiind bogat in indurare, a luat asupra Sa datoriile celor gresiti si le-a platit pe Golgota. De la pacatosi, se asteapta doar credinta, recunoasterea acestui sacrificiu extraordinar…
Se pare ca nu este nimic mai usor decat sa crezi in Adevarul lui Dumnezeu, in bunatatea Lui Sfanta si sa fii eliberat de toata vina.
Noi putem vorbi despre Adevar, ca despre ceva abstract si impersonal. In realitate, noi trebuie sa vedem in Adevar o inima jertfitoare, care ne vorbeste despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi… Adevarul care se manifesta in actiune se numeste Har. Daca Adevarul il luam drept cauza, atunci Harul va fi rezultatul lui… Prin intrarea omului in Harul lui Dumnezeu, renaste in el dorinta spre viata vesnica - “pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si Harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 5/21).
Izvorul Adevarului este Dumnezeu. Adevarul acesta, insa, se descopera si in acel om care s-a nascut din Dumnezeu. Domnul Isus ne spune ca “Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in Duh si in Adevar (Ioan 4/24).
Credinciosii trebuie sa se inchine in Duhul “nasterii din nou” si in acel Adevar, care S-a descoperit in ei, ca rezultat al acestei nasteri… Prin “nasterea din nou” (renasterea spirituala prin credinta in Mantuitorul), Dumnezeu incepe sa se descopere in credinciosi si Adevarul Lui le umple sufletul si intreaga lor fiinta, producand schimbari, care, din ce in ce mai mult, ii fac sa se asemene cu Mantuitorul lor: Domnul Isus Cristos.
Adevarul nu este ceva rupt de starea sufleteasca a credinciosului, ci este chintesenta “omului nou”, creat de Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu este Adevarul. Apostolul Iacov ne spune ca “El, de buna voia Lui, ne-a nascut prin Cuvantul Adevarului, ca sa fim un fel de parga a fapturii Lui” (Iacov 1/18).
Adevarul este recunoscut nu prin ratiune, ci prin descoperirea lui Dumnezeu in credinciosi. Adevarul este afirmarea dragostei lui Dumnezeu in noi. Si de aici, se desprinde importanta cunoasterii si ancorarea in Adevarul Divin si pastrarea descoperirii Lui in curatie de inima si in sfintenie, pentru a avea parte de viata vesnica, prin credinta in Mantuitorul Isus, care ne-a spus ca El este “Calea, Adevarul si Viata”.
Crestini romani, iubiti Adevarul, fugiti de minciuni si de vorbele “goale”, fiti sfinti, dupa cum si Mantuitorul nostru este sfant! Traiti bine si crestineste: in credinta, bucurie si fericire, avand sufletele sudate in Ancora Adevarului Divin!...

INVATATURA CRESTINA ORTODOXA

Dragi prieteni, preaiubiti ingeri ai luminii, Eu va salut pe toti. Aceasta este din inima Parintele Diacon Cazacu Gheorghe, mi-am extins mana si va salut pe toti. Preaiubiti ingeri, cunoasteti ca voi santeti ingrijiti. Cunoasteti ca santeti iubiti neconditionat,chiar acum , in timp ce locuiti in corp sau in carne, intr-un corp muritor. Chiar in timp ce traiti cu limitarile acestei case temporare,voi santeti totusi o parte neconditionata a lui Dumnezeu, Acasa, dupa care tanjiti atat de mult. Voi nu ati parasit cu adevaratniciodata Acasa, totusi , voi nu recunoasteti flacara eterna care ramane arzanda pentru totdeauna in fiinta voastra. Luati legaturacu acea lumina in acest moment, hraniti-va, cunoasteti cine santeti voi. O lumina arde in voi, atat de pur si de minunat. Cum de vaputeti indoi de asta vreodata? Astazi vorbim despre a muri. Multa frica exista in ceea ce priveste moartea. Frica de anihilare, fricade uitare, frica de a fi inghitit de catre marea gaura neagra asociata cu moartea. Deoarece atat de des este cazul in dimensiuneapamanteasca, aveti tendinta de a intoarce lucrurile in sus si in jos si de a le prezenta in sensul opus, fata de cum sant eleactualmente. In realitate,moartea este eliberare, o intoarcere acasa, o reamintire a cuine santeti voi cu adevarat. Cand moarteaapare, voi va reintoaceti fara efort la starea naturala a fiintei. Constiinta voastra se amesteca cu flacara luminii , care esteadevarata voastra identitate.

Greutatile pamantesti sant ridicate de pe umerii vostri. Locuirea intr-un corp fizic va impune limitari.Este adevarat ca voi alegeti sa plonjati in aceasta stare de limitare, datorita posibilitatii de a experimenta pe care vi-o ofera. Numai putin, aceasta este o senzatie de stralucire , de a fi reintegrat la starea voastra naturala angelica. Ingerului din interiorulvostru ii place sa zboare si sa fie liber, sa investigheze liber miliardele de lumi care constitue universul. Exista atat de mult deexplorat si de experimentat. Odata ce v-ati nascut intr-un corp pamantesc, voi atingeti mai mult sau mai putin aceasta libertateangelica si acest simt de a fi fara limite. Va rog sa fiti alaturi de mine, deoarece noi ne intoarcem inapoi la momentul de dinaintede a plonja in incarnarea voastra prezenta. La un nivel interior, voi v-ati permis sa incepeti aceasta viata pamanteana. Aceasta afost o alegere constienta. Poate voi ati uitat asta si ocazional simtiti indoiala despre locul in care doriti cu adevarat sa fiti. Totusi, afost un moment in care ati spus :" Da". Aceasta a fost o alegere curajoasa. Acesta a fost un act de o mare bravura , de a schimbatemporar libertatea voastra angelica si sensul non-limitarii, pentru aventura de a deveni unam, de a deveni muritor. Aceastaaventura mentine o promisiune , care o face valoroasa in timp. Simtiti acel " Da" , care odata a rasarit din sufletul vostru.Amintiti-va deasemenea ca ati fost atrasi catre Pamant. Simtiti cum ati fost conectati cu realitatea pamanteana si simtiti momentulin care ati descins in embrion, in uterul mamei. Puteti observa ca exista o greutate care inconjoara Pamantul , o ceata gri sau odensitate. Exista multa suferinta pe Pamant. Durere, pierdere, frica, ganduri negative, fac parte din atmosfera Pamantului. Si iataprin ce ati trecut voi, ca suflet proaspat incarnat. Lumina voastra a gasit o cale prin acest intuneric si facand asta, un voal deneexprimat al ignorantei a cazut peste constiinta voastra angelica originala. Simtiti tristetea acelui eveniment si dincolo de el,curajul vostru. Voi ati fost determinati :

" Eu merg sa o fac. Inca odata, eu merg sa ma inradacinez in aceasta realitatepamanteana, pentru a-mi gasi propria lumina , pentru a o recunoaste, si pentru a o trece prin acesta lume, care are atata nevoiede ea". Da, aceasta a fost o saritura in ignoranta. Uitand temporar cine santeti, neamintindu-va starea nelimitata a fiintei voastre ,face parte din a fi uman. Voi ati uitat ca santeti liberi si in siguranta, necontand unde va aflati. Fiind uman, voi ati exclusrevendicarea acelui simt al libertatii si al sigurantei. In cererea voastra, voi puteti deveni capturati de catre puterile care par ca vaofera ceea ce cautati , dar , de fapt, va fac dependenti de ceva din afara voastra. Voi depindeti de judecatile din afara voastra,spunandu-va cum sa va comportati pentru a fi iubiti. Aceasta imagine falsa de Acasa, aceste substitutii, au tendinta sa vaintristeze si sa va aduca in starea de depresie. Intr-adevar, calatoria din Cer catre Pamant, a fost dura. Moartea, oricum, vatransporta inapoi catre planul iubirii eterne si al sigurantei. In moarte, voi va abandonati catre cine ati fost intotdeauna. Daca muriticonstient, daca puteti accepta moartea si va puteti abandona ei, a muri devine un eveniment fericit. Ce se intampla atunci candmuriti? Inainte de a muri, voi treceti printr-un stagiu de despartire si de renuntare. Aceasta este o faza unde voi spuneti bun ramasvietii pamantene si dragilor vostri. Aceasta poate fi dificil de facut, totusi, in acelasi timp, va ofera posibilitatea de a reflectaprofund asupra a cine santeti voi si a ceea ce ati invatat si ati realizat pe pamant, in timpul vietii. Suparati fiind, voi puteti simti indespartirea de cei dragi, ca ceea ce va conecteaza de ei are o mai mare claritate. Exista o legatura a iubirii care este nemuritoare.

Aceasta legatura este atat de puternica, incat ea trece fara efort peste granita care reprezinta moartea. Iubirea este o sursainepuizabila, dand pentru totdeauna nastere unei noi vieti. Sa nu va fie frica sa ii pierdeti pe cei dragi , pentru ca in momentul incare va spuneti " la revedere", granitele iubirii neconditionate sant consolidate si daruiesc o noua viata. Cu siguranta : cand vadespartiti in iubire, va veti intalni din nou. Va veti gasi unul pe altul din nou , cu usurinta, deoarece, cea mai scurta cale catrealtcine, ramane intotdeauna calea inimii. Daca aveti persoane iubite care au trecut dincolo, puteti fi siguri ca ei sant aproape devoi , la nivelul inimii. Simtiti-le prezenta, pentru ca ei sant langa voi, extinzandu-si salutarile catre voi.

Ei se simt privilegiati siliberi. Ei sant liberi de indoiala care invadeaza atat de multi pamanteni si ei tanjesc sa impartaseasca cu voi iubirea si bunatateacare va este disponibila tot timpul. Cei care raman pe pamant, asociaza adesea faza de dinaintea mortii celor dragi, cu tristetea sipierderea. Este natural sa va intristeze despartirea de cel iubit ; este natural sa va lipseasca si sa va fie dor de prezenta fizica acelui iubit. Oricum, noi va incurajam sa incercati si sa simtiti ca odata cu despartirea, o noua poarta dimensionala este deschisa, odimensiune unde comunicarea este de o natura atat de pura , clara si directa, incat aceasta rasare deasupra metodelor decomunicare obisnuite, folosite pe Pamant. Voi puteti avea o comunicare directa cu o persoana iubita, dupa ce ea moare, din inimavoastra catre a ei. In acest fel, neintelegerea care statea intre voi, poate fi cu usurinta inlaturata, odata ce voi comunicati cuonestitate si deschis, cu celalalt. Mesajul vostru v-a fi receptionat, intotdeauna. Odata ce voi muriti, veti vedea oamenii caretraiesc pe Pamant, dintr-o perspectiva diferita. Veti fi mult mai tolerant, mai bland si veti avea un simt crescand al intelepciunii. Nuva veti echilibra dintr-o data, deoarece exista emotii si sentimente pe care le luati cu voi si pe care trebuie sa le administrati. Nuveti fi perfect si omniscient, odata ce renuntati la viata fizica. Si acest lucru nu este atat de rau, pentru ca exista inca atat de multde experimentat si de descoperit pe aceasta parte ! Totusi, pentru cei mai multi dintre voi este o alta perspectiva. Dimensiuneaeternitatii este tangibila si aceasta domoleste respectos privirea a ceea ce v-a preocupat pe Pamant si a oamenilor din jurulvostru, cat timp ati locuit aici. Acum, ce se intampla cu VOI , odata ce treceti granita mortii? Odata ce ati trecut prin starea detristete, starea de a spune "adio", veti incepe sa simtiti moartea atragandu-va mai aproape. Concentrarea constiintei voastre seschimba acum. Renuntand la lumea de afara, la oameni, la corpul vostru, ea se v-a intoarce acum in interior si se v-a muta maiprofund, inauntrul vostru. Constiinta voastra din lumea exterioara se diminueaza si aceasta va permite sa va pregatiti pentrucalatoria interioara , in care va imbarcati. Daca voi, acceptati moartea constient, veti experimenta o stare de " a fi pregatiti" , de arenunta cu adevarat. Pentru cei dragi voua, acesta este momentul de a renunta la voi, pentru ca aveti nevoie de toata putereapentru a va intoarce in interior si a va pregati. A muri, nu trebuie sa fie un proces dureros. Ceea ce are loc, de fapt este de onatura maiestuoasa si mareata. A muri este un eveniment sacru, unde sufletul se conecteaza cu el insusi, in cea ma intimamaniera. Pe durata scenei finale, persoana care moare simte dimensiunea Pamantului intr-un mod detasat : corpul, mirosurile,culorile si alte senzatii fizice. Constiinta lor intra intr-o alta dimensiune , cu o radianta atat de promitatoare si care o invita , incatnu este atat de greu sa se abandoneze si sa paraseasca toate lucrurile de pe Pamant .

DOMNUL ASTEAPTA DE LA NOI ADEVARUL

Domnul asteapta de la noi sa actionam în toate cu dreptate, cu corectitudine. Cred ca fiecare dintre noi este convins despre corectitudine ca ea este parte din caracterul lui Dumnezeu: deci corectitudinea trebuie sa-i caracterizeze pe cei ce vor sa fie placuti lui Dumnezeu. Daca suntem corecti, drepti, cinstiti în toate sferele noastre de activitate, în final vom avea o mare rasplatire. Proorocul scrie: "Celce umbla în neprihanire, si vorbeste fara viclesug, celce nesocoteste un câstig scos prin stoarcere, celce îsi trage mâinile înapoi, ca sa nu primeasca mita, cel ce îsi astupa urechea sa nu auda cuvinte setoase de sânge, si îsi leaga ochii ca sa nu vada raul, acela va locui în locurile înalte; stânci întarite vor fi locul lui de scapare; i se va da pâine, si apa nu-i va lipsi." (Isaia 33:15-16).
2. "...sa iubesti mila,..."Ce este de fapt mila? Mila este virtutea cea mai apropiata de compasiune. Putem considera ca de fapt mila este compatimirea în actiune. Cu alte cuvinte, mila este un sentiment de parere de rau care se materializeaza în acordare de ajutor celui în suferinta sau în nevoie. În ebraica pentru mila este folosit cuvântul “hesed”, care semnifica sentimentul inimii de-a iubi bunatatea. Mila este atributul lui Dumnezeu cel mai evocat în Sfintele Scripturi. Moise, marele prooroc, a scris: "...Domnul Dumnezeu, este un Dumnezeu plin de îndurare si milostiv, încet la mânie si plin de bunatate si credinciosie" (Exod 34:6). Peste alte multe secole si alti scriitori biblici au spus acelasi lucru despre Dumnezeu. În cartea Neemia scrie: "... Tu esti un Dumnezeu gata sa ierti, îndurator si milostiv, încet la mânie si bogat în bunatate" (Neemia 9:17). Cartea psalmilor este plina de asemenea de invocari pentru mila lui Dumnezeu (Ps.31:9; 41:4; 51:1; 67:1; 86:3; etc.). Atributul acesta a lui Dumnezeu a fost mentionat si de Isaia, Ieremia, Ioel, Osea, Mica, etc. Toti acestia confirma ca poporul Israel a primit în momente cruciale ale existentei sale, ajutor de la Dumnezeu pentru ca El este milos si bun.

OPREAN CORINA, ARE NEVOIE DE AJUTOR!

Oprean Corina, mama a doi , copii din localitatea Deva jud. Hunedoara are urgent nevoie de ajutorul dumneavoastră!A fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care i-a rupt un vas de sânge, medicii din Timişoara unde este acum internată în stare gravă îi dau o şansă de 40% pentru a supravieţui, dar spun totodată că îi dau 90% şanse de a supravieţui dacă va face o intervenţie chirurgicală în Germania.

Această operaţie nu se poate face în ţară, iar costul estimat este de 100.000 Euro . Deoarece situaţia financiară a familiei nu-i permite plata intervenţiilor medicale, orice sumă din partea dumneavoastră este binevenită.Pentru donaţii puteti folosi contul:

RAIFFEISEN BANKAdresa :B-dul Iuliu Maniu nr. 18 , Deva, 2700 - jud HunedoaraTel: +40 254 213 911Fax: +40 254 213 009Link catre pagina oficiala : www.raiffeisen.roOprean Samuel CristianCont Euro: Cont IBAN: RO47RZBR0000060011138542 Unitate: 28-AGENT.DEVACont Lei: Cont IBAN: RO74RZBR0000060009847665 Unitate: 28-AGENT.DEVAP.S.

Nu ezitaţi să trimiteţi anuţul mai departe şi cât mai repede!Vă mulţumim!

Să continuăm a ne ruga pentru Corina, veştile sunt bune!

Doamne ajuta! si prin Rugaiuni! Amin.Diacon Cazacu Gheorghe Se roaga Pentru dvs. Amin.

Doamne Minunate Sunt Lucrurile Tale!

IISUS NE VORBESTE IN MOD PARINTESC

Comuniunea dintre Iisus Hristos si crestini este de scrisa de Mantuitorul in urmatoarea parabola: "Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul. Orice coarda care nu aduce roada in Mine o taie, si pe cea care aduce roada o curateste, ca mai multa roada sa aduca. Acum voi sunteti curati pentru cuvantul pe care vi l-am spus. Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum coarda nu poate aduce roada de sine, de nu va ramanea in vita, asa nici voi, de nu veti ramanea in Mine. Eu sunt vita, voi coardele. Cel ce ramane in Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, pentru ca fara de Mine nu puteti face nimic. De nu ramane cineva in Mine, se scoate afara ca o coarda si se usuca si o aduna si in ioc o arunca si arde" (Ioan XIV, 1-6).
Imaginea despre vie este luata din Vechiul Testament, unde ea simbolizeaza poporul ales (Ps.78, 8-13; Os.10, 1; Is. 5, 1-5; Ier. 2, 21; Ez. 15, 2; 19, 10; Ezdra 5, 23), dar, Mantuitorul ii da un inteles aparte: Pe cand Israelul plantat de Dumnezeu in pamantul fagaduintei n-a adus nici un rod bine placut inaintea Domnului, Biserica crestina, Trupul tainic al lui Hristos, este via cea adevarata, care aduce si inmulteste in lume roadele mantuirii.

Vierul, via, vita, mladitele si strugurii din parabola simbolizeaza alegoric pe Dumnezeu-Tatal, Biserica, Hristos, crestinii si faptele bune. Un scriitor crestin, intr-una din frumoasele sale meditatii asupra Evangheliei, rezuma intelesul parabolei acesteia astfel: "Comuniunea noastra cu Iisus Hristos presupune mai intai aceeasi natura intre El si noi, asa cum mladitele viei sunt de acelasi fel cu tulpina vitei. Cuvintele lui Iisus presupun, in al doilea rand, o uniune atat de intima intre El si noi, incat sa alcatuim un singur trup cu El, asa cum coardele si mladitele alcatuesc un singur trup cu tulpina vitei. Ele presupun in al treilea rand o influenta interioara a lui Iisus Hristos asupra noastra, ca si aceea a tulpinei asupra coardelor vitei, care-si trag din transa toata seva cu care se hranesc".
Crestinul poate ramane in legatura cu Hristos numai printr-o credinta vie, activa, producatoare de mantuire, nu printr-o credinta moarta, sterila si nefolositoare. Legatura dobandita printr'o credinta vie si activa se arata prin faptele cele bune si ne asigura viata cea vesnica. Credinta neinsotita de fapte bune este cu totul inutila; ea face din noi mladite uscate, a caror destinatie este osanda si moartea cea vesnica.

Intre crestini si Hristos este insa si o legatura mai apropiata, care angajeaza si trupul si sufletul nostru; aceasta este comuniunea, euharistica, adica impartasirea credinciosilor cu insusi Trupul si Sangele Domnului, la Sfanta Liturghie. Despre aceasta, Sf. Ioan Evanghelistul face amintire pe larg cand relateaza cuvantarea rostita de Mantuitorul dupa minunea inmultirii painilor (Ioan VI, 26 si urm.). Aici adauga; inca un fel de comuniune cu Iisus Hristos: paza poruncilor lui Dumnezeu si iubirea de aproapele.
In acest sens, Mantuitorul spune: "De veti ramane in Mine si cuvintele Mele de vor ramane in voi, cereti orice veti vrea si vi se va da. Prin aceasta s-a proslavit Tatal Meu ca sa aduceti roada multa si sa va faceti ucenicii Mei. Precum M-a iubit pe mine tatal, si Eu v-am iubit pe voi.

Ramaneti in dragostea Mea. De veti pazi poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, predam am pazit Eu poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui. Acestea vi le-am spusi, ca bucuria Mea sa ramana in voi si bucuria voastra sai fie deplina. Aceasta este porunca Mea, ca sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat acesta, ca cineva sa-si puna stafletul pentru prietenii sai, nimeni nu are. Voi sunteti prietenii Mei, de veti face cate va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, caci sluga nu stie ce face stapanul ei, ci v-am numit prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu v-am aratat. Nu voi m-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti si roada voastra va ramane, ca orice veti cere de la Tatal in numele Meu, sa va dea. Aceasta va poruncesc, ca sa va iubiti unul pe altul" (Ioan XIV, 7-17).

Asa dar, doua sunt conditiile si semnele comuniunii crestinului cu Trupul Tainic al lui Hristos: iubirea de Dumnezeu si de aproapele si paza tuturor cuvintelor Sfintei Evanghelii, care se arata in faptele cele bune.
Doua sunt si darurile cu care ne rasplateste Domnul pentru acestea: bucuria de a fi prietenii Lui si favoarea de a fi ascultati in toate cererile noastre cele catre mantuire. Iar aceasta prietenie intretine intre noi si Iisus Hristos nu legaturi ca intre stapani si slugi - cum erau cele dintre Israel si Iahve in Vechiul Testament - si nici macar ca intre parinte si fii - cum sunt cele dintre oameni si Dumnezeu-Tatal in crestinism - ci relatiuni de dragoste si de intimitate reciproca, cum sunt acelea dintre adevaratii prieteni si frati.

De aceea Mantuitorul si Sfintii Sai Apostoli ne spun ca in comuniunea dragostei sta insasi plinirea Legii. Tatal iubeste pe Fiul, precum Fiul iubeste pe Tatal; Fiul iubeste pe ucenici, precum iubeste pe Tatal si precum il iubeste pe El Tatal, iar ucenicii iubesc pe Tatal, precum iubesc pe Fiul, si se iubesc unii pe altii, precum iubesc pe Hristos si precum fiecare se iubeste pe sine insusi. Numai astfel comuniunea noastra cu Dumnezeu cel in Treime este deplina, desavarsita si nepieritoare. Iar aceasta comuniune divina se realizeaza numai in Biserica, unde salasluiesc toate darurile lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii.

PASTE FERICIT

Sfintele Sarbatori sa va inunde sufletul de pace si credinta, sa va umple casa de lumina si sa va aduca mai aproape de cei dragi !

Lumina Invierii Domnului Iisus Hristos sa va aduca in case pace si fericire.

PASTE FERICIT

MARE ESTI TU DOAMNE

MARE ESTI TU DOAMNE

1.Mare eşti Tu, Doamne,
Sfânt, preaputernic,
Dis-de-dimineaţă
Voios Îţi voi cânta!
Plin de îndurare,
De-nchinare vrednic,
Domn peste toate,
Veşnic Tu vei sta!

2.Mare eşti Tu, Doamne,
Plin de lumină,
Îngerii Te-adoră
Şi-Ţi cântă zi de zi!
Mii şi zeci de mii
Doar Ţie Ţi se-nchină
Celui ce-ai fost
Şi-n veac de veac vei fi!

3.Mare eşti Tu, Doamne,
Mai sus de zare,
Ochi de om nu poate
Mărirea Ta privi!
Plin eşti de iubire,
N-ai asemănare,
Domn preacurat
Ce-n totul poţi iubi!

AMIN.

SFARSITUL PACATULUI REALITATI APOCALIPSA

ADEVARUL ESTE SI VA FI! PREZENT SI VIITOR.

DOAMNE AJUTA ! ADMIN.

"CAPITOLUL 2 APOCALIPSA LUI IOAN"

Capitolul 2
1.
Scrie îngerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce ţine cele şapte stele în dreapta Sa, Cel care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2.
Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;
3.
Şi stărui în răbdare şi ai suferit pentru numele Meu şi nu ai obosit.
4.
Dar am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi.
5.
Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi.
6.
Ai însă partea bună că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care le urăsc şi Eu.
7.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.
8.
Iar îngerului Bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel care a murit şi a înviat:
9.
Ştiu necazul tău şi sărăcia ta, dar eşti bogat, şi hula din partea celor ce zic despre ei înşişi că sunt iudei şi nu sunt, ci sinagogă a satanei.
10.
Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.
11.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua.
12.
Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia ascuţită de amândouă părţile:
13.
Ştiu unde sălăşluieşti: unde este scaunul satanei; şi ţii numele Meu şi n-ai tăgăduit credinţa Mea, în zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuieşte satana.
14.
Dar am împotriva ta câteva lucruri, că ai acolo pe unii care ţin învăţătura lui Balaam, cel ce învăţa pe Balac să pună piatră de poticneală înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce care jertfită idolilor şi să se dea desfrânării.
15.
Astfel ai şi tu pe unii care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor.
16.
Pocăieşte-te deci, iar de nu, vin la tine curând şi voi face cu ei război, cu sabia gurii Mele.
17.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da lui o pietricică albă şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie, decât primitorul.
18.
Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, ai Cărui ochi sunt ca para focului şi picioarele asemenea aramei strălucitoare:
19.
Ştiu faptele tale şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea ta şi ştiu că faptele tale cele de pe urmă sunt mai multe decât cele dintâi.
20.
Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorociţă, de învaţă şi amăgeşte pe robii Mei, ca să facă desfrânări şi să mănânce cele jertfite idolilor.
21.
Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se pocăiască de desfrânarea ei.
22.
Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare strâmtorare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23.
Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.
24.
Iar vouă şi celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura aceasta, ca unii care n-au cunoscut adâncurile satanei, după cum spun ei, vă zic: nu pun peste voi altă greutate.
25.
Însă, ceea ce aveţi, ţineţi până voi veni.
26.
Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până la capăt faptele Mele, îi voi da lui stăpânire peste neamuri.
27.
Şi le va păstori pe ele cu toiag de fier şi ca pe vasele olarului le va sfărâma, precum şi eu am luat putere de la Tatăl Meu.
28.
Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă.
29.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.

DOAMNE AJUTA! Amin.

"APOCALIPSA LUI IOAN CAP. 13"

Capitolul 13
1.
Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.
2.
Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
3.
Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.
4.
Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
5.
Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.
6.
Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.
7.
Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
8.
Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.
9.
Dacă are cineva urechi - să audă!
10.
Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11.
Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur
12.
Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13.
Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
14.
Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
15.
Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
16.
Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
17.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
18.
Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Toate Aceste se vor implini Conform Scripturii Cuvantului lui Dumnezeu.

Scris: Diacon Cazacu Gh.

SEMNUL DIN CER APOCALIPTIC

Semnul din cer, unde „o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap“ (Apocalipsa 12) arată fără îndoială pe „Sophia“, mama cerului şi a lumii, mai puţin sub aspect de mamă pământeană – vezi în capitolul „Primul praznic al Rusaliilor" din lucrarea de faţă. Am amintit mai sus de presupusa ei legătură cu Maria. Ca pentru a aduce noutate, la bătrâneţe Maria locuia într-o peşteră, în care înainte fusese adorată zeiţa-mamă Kybele. „Pruncul“ său în Apocalipsă – copil al unei fiinţe cereşti, prin urmare tot fiinţă cerească şi el, menit ca mai târziu să conducă pe om cu „sceptru de fier“, ceea ce înseamnă, între altele, atenţionându-l neîncetat asupra esenţei sincere şi individuale a faptelor sale -, va fi pus în legătură cu un anumit mod de acţiune al lui Hristos cel cosmic. „Sceptrul de fier” poate fi tradus şi cu baston de fier, şi este, astfel, nu doar un simbol regal, ci şi un simbol al „sfinţitorului“, şi poate avea legătură şi cu „cetele de îngeri”. Mai pe larg în capitolul „Ultimele şapte urgii (valuri de mânie)".
In parte se face referire la spălarea picioarelor şi a ungerii cu mir de către Maria din Betania – vezi capitolul nostru „Hristos şi spălarea picioarelor”, precum şi la Evanghelia după Ioan 12:13. Şi reluarea motivului renaşterii pe planuri tot mai înalte ale dezvoltării sunt incluse aici.
„Balaurul" cu îngerii săi malefici sunt opusul. Prin „Mihail şi îngerii săi” ei sunt învinşi în cosmos şi aruncaţi pe pământ. Acum pământul şi cerul apără femeia de ei.

APOCALIPSA LUI IOAN

Aici apare acea forţă negativă orientată înspre necesităţile materiale – Apocalipsa 13:11-18, vezi capitolul nostru „Ispitele" şi Matei 4: 1-4. Cele zece coarne sunt reprezentate în Apocalipsă ca cei „zece regi” care sunt de aceeaşi părere şi-şi oferă puterea acestui animal.
Contextul însemnării frunţilor şi a mâinii la oameni precum şi numărul 666 din prezentul capitol, care reprezintă o condiţie pentru a putea vinde şi cumpăra, se regăsesc oglindite cu claritate şi în ceea ce se întâmplă în lume. Dezvoltarea reţelei de computere, a cărţilor de credit, codurile de scanat de pe preţurile mărfurilor delimitate de trei dungi duble = 666 din acest cod, aparatura inventată în Canada, cea testată în Malaezia pe scară mare pentru identificarea persoanelor după frunte sau mână, termenul de „la bête" = bestia, animalul de pe sigla centralei de decontări de la Brüxelles, un cod internaţional bancar 666 etc. denotă cât de conştient sau inconştient, eventual chiar hazliu, s-au putut naşte asemenea denumiri. „Animalul” biblic „de pe pâmânt” este identic zeul Mamon.
O altă problemă nerezolvată şi care persistă, este aceea a intensificării dramei în problemele de mediu înconjurător, în rezolvarea căreia s-a plecat mai întâi de la cosmetizări de natură tehnică, după care s-a trecut la o dictatură ecologistă a tehnocraţilor, mai mult amăgitoare, în loc de a se lăsa loc masivelor impulsuri pentru schimbări de natură democrată şi pe care să le susţină şi populaţia. Mecanismele posibile de manipulare sunt însă posibil de dejucat prin recunoaşterea caracterului lor. Acest proces are legătură cu forţa de care am amintit în „Cununa de spini", vezi şi capitolul nostru şi Ioan 2 – 3.
Şi în capitolele despre balaur şi cele două fiare ar putea exista legături cu prezentul. Intreaga întâmplare are loc, după cum am amintit, nu pe pământul fizic. In noua viziune ce urmează, aceea a numărului 144.000 (Apocalipsa 14) apar din nou mai multe vietăţi respectiv îngeri, care „recoltează” două grupuri diferite de oameni. Cei asociaţi cu fiara sunt aruncaţi în „teascul mâniei lui Dumnezeu”, ceea ce înseamnă că sunt lăsaţi în seama efectelor legilor naturii. Dorim însă să precizăm că, în realitate Apocalipsa nu cunoaşte adevărata „osândă veşnică”, ci toţi îşi pot găsi calea spre Dumnezeu şi totul este învelit de El. Vezi Apocalipsa 22 şi cap. Despre „Noul pământ” din prezenta lucrare.