IISUS NE VORBESTE IN MOD PARINTESC

Comuniunea dintre Iisus Hristos si crestini este de scrisa de Mantuitorul in urmatoarea parabola: "Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul. Orice coarda care nu aduce roada in Mine o taie, si pe cea care aduce roada o curateste, ca mai multa roada sa aduca. Acum voi sunteti curati pentru cuvantul pe care vi l-am spus. Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum coarda nu poate aduce roada de sine, de nu va ramanea in vita, asa nici voi, de nu veti ramanea in Mine. Eu sunt vita, voi coardele. Cel ce ramane in Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, pentru ca fara de Mine nu puteti face nimic. De nu ramane cineva in Mine, se scoate afara ca o coarda si se usuca si o aduna si in ioc o arunca si arde" (Ioan XIV, 1-6).
Imaginea despre vie este luata din Vechiul Testament, unde ea simbolizeaza poporul ales (Ps.78, 8-13; Os.10, 1; Is. 5, 1-5; Ier. 2, 21; Ez. 15, 2; 19, 10; Ezdra 5, 23), dar, Mantuitorul ii da un inteles aparte: Pe cand Israelul plantat de Dumnezeu in pamantul fagaduintei n-a adus nici un rod bine placut inaintea Domnului, Biserica crestina, Trupul tainic al lui Hristos, este via cea adevarata, care aduce si inmulteste in lume roadele mantuirii.

Vierul, via, vita, mladitele si strugurii din parabola simbolizeaza alegoric pe Dumnezeu-Tatal, Biserica, Hristos, crestinii si faptele bune. Un scriitor crestin, intr-una din frumoasele sale meditatii asupra Evangheliei, rezuma intelesul parabolei acesteia astfel: "Comuniunea noastra cu Iisus Hristos presupune mai intai aceeasi natura intre El si noi, asa cum mladitele viei sunt de acelasi fel cu tulpina vitei. Cuvintele lui Iisus presupun, in al doilea rand, o uniune atat de intima intre El si noi, incat sa alcatuim un singur trup cu El, asa cum coardele si mladitele alcatuesc un singur trup cu tulpina vitei. Ele presupun in al treilea rand o influenta interioara a lui Iisus Hristos asupra noastra, ca si aceea a tulpinei asupra coardelor vitei, care-si trag din transa toata seva cu care se hranesc".
Crestinul poate ramane in legatura cu Hristos numai printr-o credinta vie, activa, producatoare de mantuire, nu printr-o credinta moarta, sterila si nefolositoare. Legatura dobandita printr'o credinta vie si activa se arata prin faptele cele bune si ne asigura viata cea vesnica. Credinta neinsotita de fapte bune este cu totul inutila; ea face din noi mladite uscate, a caror destinatie este osanda si moartea cea vesnica.

Intre crestini si Hristos este insa si o legatura mai apropiata, care angajeaza si trupul si sufletul nostru; aceasta este comuniunea, euharistica, adica impartasirea credinciosilor cu insusi Trupul si Sangele Domnului, la Sfanta Liturghie. Despre aceasta, Sf. Ioan Evanghelistul face amintire pe larg cand relateaza cuvantarea rostita de Mantuitorul dupa minunea inmultirii painilor (Ioan VI, 26 si urm.). Aici adauga; inca un fel de comuniune cu Iisus Hristos: paza poruncilor lui Dumnezeu si iubirea de aproapele.
In acest sens, Mantuitorul spune: "De veti ramane in Mine si cuvintele Mele de vor ramane in voi, cereti orice veti vrea si vi se va da. Prin aceasta s-a proslavit Tatal Meu ca sa aduceti roada multa si sa va faceti ucenicii Mei. Precum M-a iubit pe mine tatal, si Eu v-am iubit pe voi.

Ramaneti in dragostea Mea. De veti pazi poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, predam am pazit Eu poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui. Acestea vi le-am spusi, ca bucuria Mea sa ramana in voi si bucuria voastra sai fie deplina. Aceasta este porunca Mea, ca sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat acesta, ca cineva sa-si puna stafletul pentru prietenii sai, nimeni nu are. Voi sunteti prietenii Mei, de veti face cate va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, caci sluga nu stie ce face stapanul ei, ci v-am numit prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu v-am aratat. Nu voi m-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti si roada voastra va ramane, ca orice veti cere de la Tatal in numele Meu, sa va dea. Aceasta va poruncesc, ca sa va iubiti unul pe altul" (Ioan XIV, 7-17).

Asa dar, doua sunt conditiile si semnele comuniunii crestinului cu Trupul Tainic al lui Hristos: iubirea de Dumnezeu si de aproapele si paza tuturor cuvintelor Sfintei Evanghelii, care se arata in faptele cele bune.
Doua sunt si darurile cu care ne rasplateste Domnul pentru acestea: bucuria de a fi prietenii Lui si favoarea de a fi ascultati in toate cererile noastre cele catre mantuire. Iar aceasta prietenie intretine intre noi si Iisus Hristos nu legaturi ca intre stapani si slugi - cum erau cele dintre Israel si Iahve in Vechiul Testament - si nici macar ca intre parinte si fii - cum sunt cele dintre oameni si Dumnezeu-Tatal in crestinism - ci relatiuni de dragoste si de intimitate reciproca, cum sunt acelea dintre adevaratii prieteni si frati.

De aceea Mantuitorul si Sfintii Sai Apostoli ne spun ca in comuniunea dragostei sta insasi plinirea Legii. Tatal iubeste pe Fiul, precum Fiul iubeste pe Tatal; Fiul iubeste pe ucenici, precum iubeste pe Tatal si precum il iubeste pe El Tatal, iar ucenicii iubesc pe Tatal, precum iubesc pe Fiul, si se iubesc unii pe altii, precum iubesc pe Hristos si precum fiecare se iubeste pe sine insusi. Numai astfel comuniunea noastra cu Dumnezeu cel in Treime este deplina, desavarsita si nepieritoare. Iar aceasta comuniune divina se realizeaza numai in Biserica, unde salasluiesc toate darurile lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii.