Invatatura Crestina sa iubesti pe Iisus

Domnul Iisus este adevărat. El a murit pentru păcatele tale. Ca tu in veci să nu ştii ce inseamnă să fii in iad. El te iubeste, dragostea lui faţă de tine este destul de mare.Dacă trupul omului ar avea măcar a zecea miie parte din iubirea Lui pursisimplu ar muri. Nu Rezistă! El plînge pentru tine,de fiecare dată cînd nu-L asculţi, îl respingi.

Numai El stie cu ce preţ tea răscumpărat.Şi tu îi răspunzi cu indiferentă. Tu esti cel mai fericit pentrucă citesti acest mesaj si pentrucă cunoşti adevărul. Mai ai timp sa te pocăieşti!. Dar să ştii, milioane de oameni mor zicînd “nu!” Lui Iisus.

Folosesc pretexte simple “sunt prea tinăr” “pai o sa ma pocăiesc si miine” sau “mii indiferent de ce o făcut El şi de ce imi spui tu!”. Pentru ei e prea tirziu,dar pentru tine Nu! Eu cred ca azi e şi timpul. Primeste-L pe Iisus! Urmeazami sfatul si credema ca o sami multumesti chiar o vecinicie pentru cuvintele pe care lei citit si pentru indrumarea pe care tiam dat-o.

Fii ascultator, Fii cu Dumnezeu.Amin!

POSTUL SI MILOSTENIA

Pentru a vieţui frumos, după voia lui Dumnezeu, rugăciunea, adică vorbirea noastră cu Dumnezeu, trebuie să se completeze cu postul şi milostenia. Despre ele şi despre importanţa lor în viaţa noastră ne vorbeşte şi ne învaţă Mântuitorul Hristos, în aceeaşi Predică de pe munte. Prin post şi prin milostenie, noi putem să ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu.

Prin post, înţelegem să mâncăm legume, fructe şi paste făinoase şi să renunţăm de bună voie la anumite mâncăruri „de dulce”(carne,ouă,lactate), dar mai ales la fapte şi cuvinte rele, prin care îi putem supăra, atât pe El, cât şi pe semenii noştri. Postim, în timpul săptămânii, miercuri şi vineri şi, în timpul anului, în cele patru posturi mari: al Crăciunului, al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli şi al Adormirii Maicii Domnului şi ori de câte ori Sfânta Biserică ne-o cere.

În predica de pe munte, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă însă să nu ne lăudăm cu faptul că postim: „să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie”(Matei 6, 8).

Dumnezeu ne-a mai dăruit şi milostenia, ca o poruncă a iubirii. Ea arată cât de mult îl iubim pe aproapele nostru şi, prin el, pe Însuşi Dumnezeu. Ca să facem milostenie nu ne trebuie bogăţii, ci numai bunăvoinţă faţă de cei ce au nevoie de ajutorul nostru.

Milostenia este, aşadar, fapta bună pe care o putem face, în multe feluri: să dăm de mâncare celui flămând; să dăm un pahar de apă celui însetat; să îi vizităm pe bolnavi şi pe cei bătrâni; să-l ajutăm pe cel care are nevoie de sprijin; să ne rugăm pentru cei în suferinţe şi pentru toţi semenii noştri.

Pentru toate acestea ne învaţă Mântuitorul, nu trebuie să cerem vreo răsplată sau să ne mândrim, pentru că milostenia foloseşte mai mult celor ce o fac decât celor care o primesc: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii… Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie într-ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”.(Matei 6, 2-4)

OSTASUL DOMNULUI, FRATELE NOSTRU TRAIAN DORZ

Moartea omului e aceaşi cu moartea materiei

Am aflat mai de mult şi am rămas suprins, că moartea omului e aceeaşi cu moartea materiei. Fierul rugineşte, mâncarea se strică, lemnul se cariază, totul uşor uşor învecheşte, se perimează şi în final se descompune. Învechirea materiei e aceeaşi cu învechirea trupului uman.

Totul e din pământ şi totul e pământ. Masa pe care scriu este din lemnul unui copac care a crescut din pământ; plasticul din care sunt făcute cd-urile de pe masă este obţinut din diferite plante care au crescut din pământ; ceramica din care e făcută vază cu flori de pe masă e de fapt lut luat din pământ; pereţii casei sunt din beton care e de fapt nisip cu piatră de calcar sau argilă, luate din minereuri care se află în pământ; fructele şi legumele cu care ne hrănim noi cresc din pământ; animalele pe care le sacrificăm şi le mâncăm se hrănesc şi ele cu vegetaţie care creşte din pământ.

Toată energia lumii se obţine prin pământ. Curentul electric şi căldura termică se obţin prin termocentrale, hidrocentrale, centrale nucleare, centrale eoline ş.a.m.d, care foloses apă, cărbune, minereuri de fier care sunt din pământ. Toţi combustibilii (benzină, motorină, gaz, etc.) sunt obţinuţi din ţiţei şi din rezervoare naturale cu gaz, care se găsesc tot în pământ.
Chiar şi omul e tot pâmânt:
“Căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Fc.3,19)
Dacă materia se perimează uşor uşor şi se-nvecheşte ajungând eventual să se descompună asta înseamnă că şi trupul nostru care se hrăneşte cu această materie zi de zi, se va învechi, îmbătrânind, până va muri şi se va descompune. Materia sub influenţa timpului se învecheşte stricându-se iar trupul nostru deasemenea. Dacă materia nu se strica, dacă nu îmbătrânea şi rămânea aceeaşi tot timpul atunci nici noi nu ne-am fi stricat, nici noi n-am fi îmbătrânit, în final nici noi n-am fi murit.
În concluzie moartea materiei e de fapt şi moartea mea. Şi eu şi materia suntem pământ şi-n pământ ne vom întoarce, numai că omul a primit ceva deosebit de materie. Omul spre deosebire de toată creaţia, are conştiinţă şi personalitate. Omul e viu, gândeşte, vorbeşte, doreşte, simte. Omul are şi suflet.
Omul e din pământ cu trupul, dar e asemenea cu Dumnezeu ca persoană. Omul e veşnic pentru că Dumnezeu e veşnic, şi omul e creat asemenea Lui.
La-nceput trupul omului nu îmbătrânea şi nu cunoştea moartea. Omul era veşnic şi asemenea şi materia, nimic nu se perima, totul era perfect. Omul n-a ascultat de singura porunca a lui Dumnezeu şi a păcătuit. De atunci a fost pedepsit cunoscând moartea, şi împreună cu el şi întreaga creaţie.

“Iar lui Adam i-a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. (Fc.3,17-19)

Dar Dumnezeu l-a iertat şi i-a promis viaţa veşnică (viaţa aceea fără stricăciune, fără descompunere) dacă va fi iubi pe alţii şi va asculta de El.