Invatatura Crestina sa iubesti pe Iisus

Domnul Iisus este adevărat. El a murit pentru păcatele tale. Ca tu in veci să nu ştii ce inseamnă să fii in iad. El te iubeste, dragostea lui faţă de tine este destul de mare.Dacă trupul omului ar avea măcar a zecea miie parte din iubirea Lui pursisimplu ar muri. Nu Rezistă! El plînge pentru tine,de fiecare dată cînd nu-L asculţi, îl respingi.

Numai El stie cu ce preţ tea răscumpărat.Şi tu îi răspunzi cu indiferentă. Tu esti cel mai fericit pentrucă citesti acest mesaj si pentrucă cunoşti adevărul. Mai ai timp sa te pocăieşti!. Dar să ştii, milioane de oameni mor zicînd “nu!” Lui Iisus.

Folosesc pretexte simple “sunt prea tinăr” “pai o sa ma pocăiesc si miine” sau “mii indiferent de ce o făcut El şi de ce imi spui tu!”. Pentru ei e prea tirziu,dar pentru tine Nu! Eu cred ca azi e şi timpul. Primeste-L pe Iisus! Urmeazami sfatul si credema ca o sami multumesti chiar o vecinicie pentru cuvintele pe care lei citit si pentru indrumarea pe care tiam dat-o.

Fii ascultator, Fii cu Dumnezeu.Amin!

POSTUL SI MILOSTENIA

Pentru a vieţui frumos, după voia lui Dumnezeu, rugăciunea, adică vorbirea noastră cu Dumnezeu, trebuie să se completeze cu postul şi milostenia. Despre ele şi despre importanţa lor în viaţa noastră ne vorbeşte şi ne învaţă Mântuitorul Hristos, în aceeaşi Predică de pe munte. Prin post şi prin milostenie, noi putem să ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu.

Prin post, înţelegem să mâncăm legume, fructe şi paste făinoase şi să renunţăm de bună voie la anumite mâncăruri „de dulce”(carne,ouă,lactate), dar mai ales la fapte şi cuvinte rele, prin care îi putem supăra, atât pe El, cât şi pe semenii noştri. Postim, în timpul săptămânii, miercuri şi vineri şi, în timpul anului, în cele patru posturi mari: al Crăciunului, al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli şi al Adormirii Maicii Domnului şi ori de câte ori Sfânta Biserică ne-o cere.

În predica de pe munte, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă însă să nu ne lăudăm cu faptul că postim: „să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie”(Matei 6, 8).

Dumnezeu ne-a mai dăruit şi milostenia, ca o poruncă a iubirii. Ea arată cât de mult îl iubim pe aproapele nostru şi, prin el, pe Însuşi Dumnezeu. Ca să facem milostenie nu ne trebuie bogăţii, ci numai bunăvoinţă faţă de cei ce au nevoie de ajutorul nostru.

Milostenia este, aşadar, fapta bună pe care o putem face, în multe feluri: să dăm de mâncare celui flămând; să dăm un pahar de apă celui însetat; să îi vizităm pe bolnavi şi pe cei bătrâni; să-l ajutăm pe cel care are nevoie de sprijin; să ne rugăm pentru cei în suferinţe şi pentru toţi semenii noştri.

Pentru toate acestea ne învaţă Mântuitorul, nu trebuie să cerem vreo răsplată sau să ne mândrim, pentru că milostenia foloseşte mai mult celor ce o fac decât celor care o primesc: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii… Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie într-ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”.(Matei 6, 2-4)

OSTASUL DOMNULUI, FRATELE NOSTRU TRAIAN DORZ

Moartea omului e aceaşi cu moartea materiei

Am aflat mai de mult şi am rămas suprins, că moartea omului e aceeaşi cu moartea materiei. Fierul rugineşte, mâncarea se strică, lemnul se cariază, totul uşor uşor învecheşte, se perimează şi în final se descompune. Învechirea materiei e aceeaşi cu învechirea trupului uman.

Totul e din pământ şi totul e pământ. Masa pe care scriu este din lemnul unui copac care a crescut din pământ; plasticul din care sunt făcute cd-urile de pe masă este obţinut din diferite plante care au crescut din pământ; ceramica din care e făcută vază cu flori de pe masă e de fapt lut luat din pământ; pereţii casei sunt din beton care e de fapt nisip cu piatră de calcar sau argilă, luate din minereuri care se află în pământ; fructele şi legumele cu care ne hrănim noi cresc din pământ; animalele pe care le sacrificăm şi le mâncăm se hrănesc şi ele cu vegetaţie care creşte din pământ.

Toată energia lumii se obţine prin pământ. Curentul electric şi căldura termică se obţin prin termocentrale, hidrocentrale, centrale nucleare, centrale eoline ş.a.m.d, care foloses apă, cărbune, minereuri de fier care sunt din pământ. Toţi combustibilii (benzină, motorină, gaz, etc.) sunt obţinuţi din ţiţei şi din rezervoare naturale cu gaz, care se găsesc tot în pământ.
Chiar şi omul e tot pâmânt:
“Căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Fc.3,19)
Dacă materia se perimează uşor uşor şi se-nvecheşte ajungând eventual să se descompună asta înseamnă că şi trupul nostru care se hrăneşte cu această materie zi de zi, se va învechi, îmbătrânind, până va muri şi se va descompune. Materia sub influenţa timpului se învecheşte stricându-se iar trupul nostru deasemenea. Dacă materia nu se strica, dacă nu îmbătrânea şi rămânea aceeaşi tot timpul atunci nici noi nu ne-am fi stricat, nici noi n-am fi îmbătrânit, în final nici noi n-am fi murit.
În concluzie moartea materiei e de fapt şi moartea mea. Şi eu şi materia suntem pământ şi-n pământ ne vom întoarce, numai că omul a primit ceva deosebit de materie. Omul spre deosebire de toată creaţia, are conştiinţă şi personalitate. Omul e viu, gândeşte, vorbeşte, doreşte, simte. Omul are şi suflet.
Omul e din pământ cu trupul, dar e asemenea cu Dumnezeu ca persoană. Omul e veşnic pentru că Dumnezeu e veşnic, şi omul e creat asemenea Lui.
La-nceput trupul omului nu îmbătrânea şi nu cunoştea moartea. Omul era veşnic şi asemenea şi materia, nimic nu se perima, totul era perfect. Omul n-a ascultat de singura porunca a lui Dumnezeu şi a păcătuit. De atunci a fost pedepsit cunoscând moartea, şi împreună cu el şi întreaga creaţie.

“Iar lui Adam i-a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. (Fc.3,17-19)

Dar Dumnezeu l-a iertat şi i-a promis viaţa veşnică (viaţa aceea fără stricăciune, fără descompunere) dacă va fi iubi pe alţii şi va asculta de El.

MESAJ DIN PARTEA PR.GIOVANNI CAPARELLI, PENTRU IULIA & PR. DIACON GH.

Padre Giovanni Capparelli (Firmozioti) a spus: Cuvinte de Multumire .Carissima Sorella e Professoressa Iulia: Non trovo le parole per ringraziarLa della sua filiale solidarietà a tutto ciò che succede ad un povero e piccolo prete di paese. Se il Signore ci ha voluto in questi luoghi e non in altri ciò vuol dire che nei nostri confronti ha già stabilito dei disegni a cui noi non possiamo tirarci indietro.

Tutto il mondo fa parte della sua Vigna, e questo posto di Calabria, come lo stesso di Verona del nostro Caro Diacono Padre Giorgio, sono terre a cui dobbiamo dare il meglio di noi per tutti i fedeli che Lui ci ha consegnato. Nella nostra umiltà andiamo avanti, sicuri che accanto a noi, l'Angelo del Signore ci indica la via migliore da seguire.

Grazie Gentilissima Iulia, anche a Lei e a tutta la sua Famiglia un abbraccio Fraterno e perchèno un probabile arrivederci.

Grazie Padre Giovanni , ti ringraziamo tanto , ti abbraccio Pace e Bene.
26 giugno 2009 16.04

UNDE VOM PUTEA GASI LINISTEA?

Noi, creştinii, avem un cult pentru Biserică.

Si unde vom putea gasi linistea sufletului nostru?

Această întrebare ne-o punem toţi şi la ea vine să ne răspundă Sfânta Biserică. Desigur, liniştea aici, în biserică, ne-o găsim pentru că putem comunica cu Dumnezeu şi suntem mult mai aproape de El.

În Casa Lui, prin rugăciune, putem fi mai aproape de Dumnezeu şi este încântare pentru duhul nostru de a ne ruga Lui pentru mântuirea sufletelor noastre. Dumnezeu ne cheamă la El pe cei aleşi să-i vizităm Casa (biserica ) mereu.

Existenta! Cea taina Minunata! Cum este cu Putinta?

Minunat este Dumnezeu şi minunată este zidirea Sa”.

NOUL EPISCOP AL EPARHIEI HUSILOR

În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române desfăşurată astăzi, 18 iunie, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, a fost ales Preasfinţitul Părinte Corneliu în scaunul de episcop al Eparhiei Huşilor. Preasfinţia Sa a fost ales cu 43 de voturi, după cum a relatat Mircea Toma (reporter al postului de radio al Patriarhiei Române) pentru Radio TRINITAS, în cadrul emisiunii „România la zi”.

Biografia PS Părinte Corneliu Onilă

Preasfinţitul Părinte Corneliu Onilă s-a născut în satul Corni-Albeşti, judeţul Vaslui, la 25 iulie 1966, din părinţii Eugen şi Ruxandra Onilă, fiind primul dintre cei trei copii de parte bărbătească.

A urmat Şcoala generală şi Gimnaziul în satul natal, absolvind-o în anul 1980. Între anii 1980-1982 a urmat prima treaptă de liceu în oraşul Vaslui, iar din toamna anului 1982 a început cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care le-a absolvit în anul 1987.

În perioada 1988-1992 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (respectiv Facultatea de Teologie), absolvindu-l în anul 1992. Între 1992-1996 a urmat cursurile de doctorat, specializarea Noul Testament, la aceeaşi Facultate.

Începând cu anul 1993 a studiat la Facultatea de Teologie Protestantă din cadrul Universităţii Marburg - Germania, fiind bursier al Diakonisches-Werk, EKD; din anul 1996 a funcţionat ca asistent în cadrul aceleiaşi Facultăţi, la catedra de Teologie şi Spiritualitate a Bisericii Ortodoxe, sub îndrumarea prof. Hans-Martin Barth.

În data de 21 noiembrie 1997 a fost tuns în monahism la Catedrala Episcopiei Huşilor, a doua zi fiind hirotonit ierodiacon, iar în 23 noiembrie - ieromonah. La 25 decembrie 1997 a fost hirotesit protosinghel.În Eparhia Huşilor a activat mai întâi ca profesor de seminar şi consilier cultural la Centrul Eparhial. În anul 1998 a fost numit de către vrednicul de pomenire PS Episcop Ioachim al Huşilor vicar administrativ al eparhiei şi, la propunerea aceluiaşi ierarh vrednic de pomenire, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de arhimandrit pe data de 26 iunie 1999.

La 27 octombrie 1999 a fost ales Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor, cu titlul de „Bârlădeanul“.

La Episcopia Huşilor s-a ocupat de organizarea Sectorului diaconal-caritativ, organizând cu ajutorul mai multor asociaţii similare, din vestul Europei, Biroul de Asistenţă Socială din cadrul Episcopiei Huşilor. Astfel, prin intermediul Mănăstirii Plankstetten din Germania a dotat cu saltele, paturi, aparatură medicală, medicamente, îmbrăcăminte pentru bolnavi numeroase spitale şi aşezăminte destinate celor în nevoi din judeţul Vaslui. Tot cu acelaşi ajutor a dotat Episcopia Huşilor cu o maşină de teren nouă, destinată activităţii misionare şi caritative. Prin sprijinul elveţiano-olandez a dotat cu cele necesare Spitalul de Psihiatrie din Vaslui, precum şi pe cel de Boli infecţioase din Bârlad.

A fost delegat de Patriarhia Română să participe la numeroase simpozioane, conferinţe şi congrese internaţionale, printre care: Conferinţa cu tema „2.000 de ani de creştinism, realităţi şi perspective“ (Bensheim, Germania 1998); Congresul monahilor benedictini cu tema „Monahismul, spiritualitate şi provocare în Europa“ (Roma 2000); Seminarul organizat de Episcopia Catolică de Haarlem - Olanda, cu tema „Misiunea creştină în Europa secolului XX“ (2001); Simpozionul cu tema „Misiunea creştină şi succesele misionare în Europa“, organizat de către Conferinţa Bisericilor Europene (Varşovia, 2003); Simpozionul cu tema „Mediul înconjurator şi mesajul creştin“ (Zurich, Elveţia 2004); Simpozionul cu tema „Constituţia Europei şi Bisericile creştine“ (Stuttgart, Germania, 2004) .