INVATATURA CRESTINA ORTODOXA

Dragi prieteni, preaiubiti ingeri ai luminii, Eu va salut pe toti. Aceasta este din inima Parintele Diacon Cazacu Gheorghe, mi-am extins mana si va salut pe toti. Preaiubiti ingeri, cunoasteti ca voi santeti ingrijiti. Cunoasteti ca santeti iubiti neconditionat,chiar acum , in timp ce locuiti in corp sau in carne, intr-un corp muritor. Chiar in timp ce traiti cu limitarile acestei case temporare,voi santeti totusi o parte neconditionata a lui Dumnezeu, Acasa, dupa care tanjiti atat de mult. Voi nu ati parasit cu adevaratniciodata Acasa, totusi , voi nu recunoasteti flacara eterna care ramane arzanda pentru totdeauna in fiinta voastra. Luati legaturacu acea lumina in acest moment, hraniti-va, cunoasteti cine santeti voi. O lumina arde in voi, atat de pur si de minunat. Cum de vaputeti indoi de asta vreodata? Astazi vorbim despre a muri. Multa frica exista in ceea ce priveste moartea. Frica de anihilare, fricade uitare, frica de a fi inghitit de catre marea gaura neagra asociata cu moartea. Deoarece atat de des este cazul in dimensiuneapamanteasca, aveti tendinta de a intoarce lucrurile in sus si in jos si de a le prezenta in sensul opus, fata de cum sant eleactualmente. In realitate,moartea este eliberare, o intoarcere acasa, o reamintire a cuine santeti voi cu adevarat. Cand moarteaapare, voi va reintoaceti fara efort la starea naturala a fiintei. Constiinta voastra se amesteca cu flacara luminii , care esteadevarata voastra identitate.

Greutatile pamantesti sant ridicate de pe umerii vostri. Locuirea intr-un corp fizic va impune limitari.Este adevarat ca voi alegeti sa plonjati in aceasta stare de limitare, datorita posibilitatii de a experimenta pe care vi-o ofera. Numai putin, aceasta este o senzatie de stralucire , de a fi reintegrat la starea voastra naturala angelica. Ingerului din interiorulvostru ii place sa zboare si sa fie liber, sa investigheze liber miliardele de lumi care constitue universul. Exista atat de mult deexplorat si de experimentat. Odata ce v-ati nascut intr-un corp pamantesc, voi atingeti mai mult sau mai putin aceasta libertateangelica si acest simt de a fi fara limite. Va rog sa fiti alaturi de mine, deoarece noi ne intoarcem inapoi la momentul de dinaintede a plonja in incarnarea voastra prezenta. La un nivel interior, voi v-ati permis sa incepeti aceasta viata pamanteana. Aceasta afost o alegere constienta. Poate voi ati uitat asta si ocazional simtiti indoiala despre locul in care doriti cu adevarat sa fiti. Totusi, afost un moment in care ati spus :" Da". Aceasta a fost o alegere curajoasa. Acesta a fost un act de o mare bravura , de a schimbatemporar libertatea voastra angelica si sensul non-limitarii, pentru aventura de a deveni unam, de a deveni muritor. Aceastaaventura mentine o promisiune , care o face valoroasa in timp. Simtiti acel " Da" , care odata a rasarit din sufletul vostru.Amintiti-va deasemenea ca ati fost atrasi catre Pamant. Simtiti cum ati fost conectati cu realitatea pamanteana si simtiti momentulin care ati descins in embrion, in uterul mamei. Puteti observa ca exista o greutate care inconjoara Pamantul , o ceata gri sau odensitate. Exista multa suferinta pe Pamant. Durere, pierdere, frica, ganduri negative, fac parte din atmosfera Pamantului. Si iataprin ce ati trecut voi, ca suflet proaspat incarnat. Lumina voastra a gasit o cale prin acest intuneric si facand asta, un voal deneexprimat al ignorantei a cazut peste constiinta voastra angelica originala. Simtiti tristetea acelui eveniment si dincolo de el,curajul vostru. Voi ati fost determinati :

" Eu merg sa o fac. Inca odata, eu merg sa ma inradacinez in aceasta realitatepamanteana, pentru a-mi gasi propria lumina , pentru a o recunoaste, si pentru a o trece prin acesta lume, care are atata nevoiede ea". Da, aceasta a fost o saritura in ignoranta. Uitand temporar cine santeti, neamintindu-va starea nelimitata a fiintei voastre ,face parte din a fi uman. Voi ati uitat ca santeti liberi si in siguranta, necontand unde va aflati. Fiind uman, voi ati exclusrevendicarea acelui simt al libertatii si al sigurantei. In cererea voastra, voi puteti deveni capturati de catre puterile care par ca vaofera ceea ce cautati , dar , de fapt, va fac dependenti de ceva din afara voastra. Voi depindeti de judecatile din afara voastra,spunandu-va cum sa va comportati pentru a fi iubiti. Aceasta imagine falsa de Acasa, aceste substitutii, au tendinta sa vaintristeze si sa va aduca in starea de depresie. Intr-adevar, calatoria din Cer catre Pamant, a fost dura. Moartea, oricum, vatransporta inapoi catre planul iubirii eterne si al sigurantei. In moarte, voi va abandonati catre cine ati fost intotdeauna. Daca muriticonstient, daca puteti accepta moartea si va puteti abandona ei, a muri devine un eveniment fericit. Ce se intampla atunci candmuriti? Inainte de a muri, voi treceti printr-un stagiu de despartire si de renuntare. Aceasta este o faza unde voi spuneti bun ramasvietii pamantene si dragilor vostri. Aceasta poate fi dificil de facut, totusi, in acelasi timp, va ofera posibilitatea de a reflectaprofund asupra a cine santeti voi si a ceea ce ati invatat si ati realizat pe pamant, in timpul vietii. Suparati fiind, voi puteti simti indespartirea de cei dragi, ca ceea ce va conecteaza de ei are o mai mare claritate. Exista o legatura a iubirii care este nemuritoare.

Aceasta legatura este atat de puternica, incat ea trece fara efort peste granita care reprezinta moartea. Iubirea este o sursainepuizabila, dand pentru totdeauna nastere unei noi vieti. Sa nu va fie frica sa ii pierdeti pe cei dragi , pentru ca in momentul incare va spuneti " la revedere", granitele iubirii neconditionate sant consolidate si daruiesc o noua viata. Cu siguranta : cand vadespartiti in iubire, va veti intalni din nou. Va veti gasi unul pe altul din nou , cu usurinta, deoarece, cea mai scurta cale catrealtcine, ramane intotdeauna calea inimii. Daca aveti persoane iubite care au trecut dincolo, puteti fi siguri ca ei sant aproape devoi , la nivelul inimii. Simtiti-le prezenta, pentru ca ei sant langa voi, extinzandu-si salutarile catre voi.

Ei se simt privilegiati siliberi. Ei sant liberi de indoiala care invadeaza atat de multi pamanteni si ei tanjesc sa impartaseasca cu voi iubirea si bunatateacare va este disponibila tot timpul. Cei care raman pe pamant, asociaza adesea faza de dinaintea mortii celor dragi, cu tristetea sipierderea. Este natural sa va intristeze despartirea de cel iubit ; este natural sa va lipseasca si sa va fie dor de prezenta fizica acelui iubit. Oricum, noi va incurajam sa incercati si sa simtiti ca odata cu despartirea, o noua poarta dimensionala este deschisa, odimensiune unde comunicarea este de o natura atat de pura , clara si directa, incat aceasta rasare deasupra metodelor decomunicare obisnuite, folosite pe Pamant. Voi puteti avea o comunicare directa cu o persoana iubita, dupa ce ea moare, din inimavoastra catre a ei. In acest fel, neintelegerea care statea intre voi, poate fi cu usurinta inlaturata, odata ce voi comunicati cuonestitate si deschis, cu celalalt. Mesajul vostru v-a fi receptionat, intotdeauna. Odata ce voi muriti, veti vedea oamenii caretraiesc pe Pamant, dintr-o perspectiva diferita. Veti fi mult mai tolerant, mai bland si veti avea un simt crescand al intelepciunii. Nuva veti echilibra dintr-o data, deoarece exista emotii si sentimente pe care le luati cu voi si pe care trebuie sa le administrati. Nuveti fi perfect si omniscient, odata ce renuntati la viata fizica. Si acest lucru nu este atat de rau, pentru ca exista inca atat de multde experimentat si de descoperit pe aceasta parte ! Totusi, pentru cei mai multi dintre voi este o alta perspectiva. Dimensiuneaeternitatii este tangibila si aceasta domoleste respectos privirea a ceea ce v-a preocupat pe Pamant si a oamenilor din jurulvostru, cat timp ati locuit aici. Acum, ce se intampla cu VOI , odata ce treceti granita mortii? Odata ce ati trecut prin starea detristete, starea de a spune "adio", veti incepe sa simtiti moartea atragandu-va mai aproape. Concentrarea constiintei voastre seschimba acum. Renuntand la lumea de afara, la oameni, la corpul vostru, ea se v-a intoarce acum in interior si se v-a muta maiprofund, inauntrul vostru. Constiinta voastra din lumea exterioara se diminueaza si aceasta va permite sa va pregatiti pentrucalatoria interioara , in care va imbarcati. Daca voi, acceptati moartea constient, veti experimenta o stare de " a fi pregatiti" , de arenunta cu adevarat. Pentru cei dragi voua, acesta este momentul de a renunta la voi, pentru ca aveti nevoie de toata putereapentru a va intoarce in interior si a va pregati. A muri, nu trebuie sa fie un proces dureros. Ceea ce are loc, de fapt este de onatura maiestuoasa si mareata. A muri este un eveniment sacru, unde sufletul se conecteaza cu el insusi, in cea ma intimamaniera. Pe durata scenei finale, persoana care moare simte dimensiunea Pamantului intr-un mod detasat : corpul, mirosurile,culorile si alte senzatii fizice. Constiinta lor intra intr-o alta dimensiune , cu o radianta atat de promitatoare si care o invita , incatnu este atat de greu sa se abandoneze si sa paraseasca toate lucrurile de pe Pamant .

DOMNUL ASTEAPTA DE LA NOI ADEVARUL

Domnul asteapta de la noi sa actionam în toate cu dreptate, cu corectitudine. Cred ca fiecare dintre noi este convins despre corectitudine ca ea este parte din caracterul lui Dumnezeu: deci corectitudinea trebuie sa-i caracterizeze pe cei ce vor sa fie placuti lui Dumnezeu. Daca suntem corecti, drepti, cinstiti în toate sferele noastre de activitate, în final vom avea o mare rasplatire. Proorocul scrie: "Celce umbla în neprihanire, si vorbeste fara viclesug, celce nesocoteste un câstig scos prin stoarcere, celce îsi trage mâinile înapoi, ca sa nu primeasca mita, cel ce îsi astupa urechea sa nu auda cuvinte setoase de sânge, si îsi leaga ochii ca sa nu vada raul, acela va locui în locurile înalte; stânci întarite vor fi locul lui de scapare; i se va da pâine, si apa nu-i va lipsi." (Isaia 33:15-16).
2. "...sa iubesti mila,..."Ce este de fapt mila? Mila este virtutea cea mai apropiata de compasiune. Putem considera ca de fapt mila este compatimirea în actiune. Cu alte cuvinte, mila este un sentiment de parere de rau care se materializeaza în acordare de ajutor celui în suferinta sau în nevoie. În ebraica pentru mila este folosit cuvântul “hesed”, care semnifica sentimentul inimii de-a iubi bunatatea. Mila este atributul lui Dumnezeu cel mai evocat în Sfintele Scripturi. Moise, marele prooroc, a scris: "...Domnul Dumnezeu, este un Dumnezeu plin de îndurare si milostiv, încet la mânie si plin de bunatate si credinciosie" (Exod 34:6). Peste alte multe secole si alti scriitori biblici au spus acelasi lucru despre Dumnezeu. În cartea Neemia scrie: "... Tu esti un Dumnezeu gata sa ierti, îndurator si milostiv, încet la mânie si bogat în bunatate" (Neemia 9:17). Cartea psalmilor este plina de asemenea de invocari pentru mila lui Dumnezeu (Ps.31:9; 41:4; 51:1; 67:1; 86:3; etc.). Atributul acesta a lui Dumnezeu a fost mentionat si de Isaia, Ieremia, Ioel, Osea, Mica, etc. Toti acestia confirma ca poporul Israel a primit în momente cruciale ale existentei sale, ajutor de la Dumnezeu pentru ca El este milos si bun.

OPREAN CORINA, ARE NEVOIE DE AJUTOR!

Oprean Corina, mama a doi , copii din localitatea Deva jud. Hunedoara are urgent nevoie de ajutorul dumneavoastră!A fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care i-a rupt un vas de sânge, medicii din Timişoara unde este acum internată în stare gravă îi dau o şansă de 40% pentru a supravieţui, dar spun totodată că îi dau 90% şanse de a supravieţui dacă va face o intervenţie chirurgicală în Germania.

Această operaţie nu se poate face în ţară, iar costul estimat este de 100.000 Euro . Deoarece situaţia financiară a familiei nu-i permite plata intervenţiilor medicale, orice sumă din partea dumneavoastră este binevenită.Pentru donaţii puteti folosi contul:

RAIFFEISEN BANKAdresa :B-dul Iuliu Maniu nr. 18 , Deva, 2700 - jud HunedoaraTel: +40 254 213 911Fax: +40 254 213 009Link catre pagina oficiala : www.raiffeisen.roOprean Samuel CristianCont Euro: Cont IBAN: RO47RZBR0000060011138542 Unitate: 28-AGENT.DEVACont Lei: Cont IBAN: RO74RZBR0000060009847665 Unitate: 28-AGENT.DEVAP.S.

Nu ezitaţi să trimiteţi anuţul mai departe şi cât mai repede!Vă mulţumim!

Să continuăm a ne ruga pentru Corina, veştile sunt bune!

Doamne ajuta! si prin Rugaiuni! Amin.Diacon Cazacu Gheorghe Se roaga Pentru dvs. Amin.

Doamne Minunate Sunt Lucrurile Tale!

IISUS NE VORBESTE IN MOD PARINTESC

Comuniunea dintre Iisus Hristos si crestini este de scrisa de Mantuitorul in urmatoarea parabola: "Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul. Orice coarda care nu aduce roada in Mine o taie, si pe cea care aduce roada o curateste, ca mai multa roada sa aduca. Acum voi sunteti curati pentru cuvantul pe care vi l-am spus. Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum coarda nu poate aduce roada de sine, de nu va ramanea in vita, asa nici voi, de nu veti ramanea in Mine. Eu sunt vita, voi coardele. Cel ce ramane in Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, pentru ca fara de Mine nu puteti face nimic. De nu ramane cineva in Mine, se scoate afara ca o coarda si se usuca si o aduna si in ioc o arunca si arde" (Ioan XIV, 1-6).
Imaginea despre vie este luata din Vechiul Testament, unde ea simbolizeaza poporul ales (Ps.78, 8-13; Os.10, 1; Is. 5, 1-5; Ier. 2, 21; Ez. 15, 2; 19, 10; Ezdra 5, 23), dar, Mantuitorul ii da un inteles aparte: Pe cand Israelul plantat de Dumnezeu in pamantul fagaduintei n-a adus nici un rod bine placut inaintea Domnului, Biserica crestina, Trupul tainic al lui Hristos, este via cea adevarata, care aduce si inmulteste in lume roadele mantuirii.

Vierul, via, vita, mladitele si strugurii din parabola simbolizeaza alegoric pe Dumnezeu-Tatal, Biserica, Hristos, crestinii si faptele bune. Un scriitor crestin, intr-una din frumoasele sale meditatii asupra Evangheliei, rezuma intelesul parabolei acesteia astfel: "Comuniunea noastra cu Iisus Hristos presupune mai intai aceeasi natura intre El si noi, asa cum mladitele viei sunt de acelasi fel cu tulpina vitei. Cuvintele lui Iisus presupun, in al doilea rand, o uniune atat de intima intre El si noi, incat sa alcatuim un singur trup cu El, asa cum coardele si mladitele alcatuesc un singur trup cu tulpina vitei. Ele presupun in al treilea rand o influenta interioara a lui Iisus Hristos asupra noastra, ca si aceea a tulpinei asupra coardelor vitei, care-si trag din transa toata seva cu care se hranesc".
Crestinul poate ramane in legatura cu Hristos numai printr-o credinta vie, activa, producatoare de mantuire, nu printr-o credinta moarta, sterila si nefolositoare. Legatura dobandita printr'o credinta vie si activa se arata prin faptele cele bune si ne asigura viata cea vesnica. Credinta neinsotita de fapte bune este cu totul inutila; ea face din noi mladite uscate, a caror destinatie este osanda si moartea cea vesnica.

Intre crestini si Hristos este insa si o legatura mai apropiata, care angajeaza si trupul si sufletul nostru; aceasta este comuniunea, euharistica, adica impartasirea credinciosilor cu insusi Trupul si Sangele Domnului, la Sfanta Liturghie. Despre aceasta, Sf. Ioan Evanghelistul face amintire pe larg cand relateaza cuvantarea rostita de Mantuitorul dupa minunea inmultirii painilor (Ioan VI, 26 si urm.). Aici adauga; inca un fel de comuniune cu Iisus Hristos: paza poruncilor lui Dumnezeu si iubirea de aproapele.
In acest sens, Mantuitorul spune: "De veti ramane in Mine si cuvintele Mele de vor ramane in voi, cereti orice veti vrea si vi se va da. Prin aceasta s-a proslavit Tatal Meu ca sa aduceti roada multa si sa va faceti ucenicii Mei. Precum M-a iubit pe mine tatal, si Eu v-am iubit pe voi.

Ramaneti in dragostea Mea. De veti pazi poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, predam am pazit Eu poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui. Acestea vi le-am spusi, ca bucuria Mea sa ramana in voi si bucuria voastra sai fie deplina. Aceasta este porunca Mea, ca sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat acesta, ca cineva sa-si puna stafletul pentru prietenii sai, nimeni nu are. Voi sunteti prietenii Mei, de veti face cate va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, caci sluga nu stie ce face stapanul ei, ci v-am numit prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu v-am aratat. Nu voi m-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti si roada voastra va ramane, ca orice veti cere de la Tatal in numele Meu, sa va dea. Aceasta va poruncesc, ca sa va iubiti unul pe altul" (Ioan XIV, 7-17).

Asa dar, doua sunt conditiile si semnele comuniunii crestinului cu Trupul Tainic al lui Hristos: iubirea de Dumnezeu si de aproapele si paza tuturor cuvintelor Sfintei Evanghelii, care se arata in faptele cele bune.
Doua sunt si darurile cu care ne rasplateste Domnul pentru acestea: bucuria de a fi prietenii Lui si favoarea de a fi ascultati in toate cererile noastre cele catre mantuire. Iar aceasta prietenie intretine intre noi si Iisus Hristos nu legaturi ca intre stapani si slugi - cum erau cele dintre Israel si Iahve in Vechiul Testament - si nici macar ca intre parinte si fii - cum sunt cele dintre oameni si Dumnezeu-Tatal in crestinism - ci relatiuni de dragoste si de intimitate reciproca, cum sunt acelea dintre adevaratii prieteni si frati.

De aceea Mantuitorul si Sfintii Sai Apostoli ne spun ca in comuniunea dragostei sta insasi plinirea Legii. Tatal iubeste pe Fiul, precum Fiul iubeste pe Tatal; Fiul iubeste pe ucenici, precum iubeste pe Tatal si precum il iubeste pe El Tatal, iar ucenicii iubesc pe Tatal, precum iubesc pe Fiul, si se iubesc unii pe altii, precum iubesc pe Hristos si precum fiecare se iubeste pe sine insusi. Numai astfel comuniunea noastra cu Dumnezeu cel in Treime este deplina, desavarsita si nepieritoare. Iar aceasta comuniune divina se realizeaza numai in Biserica, unde salasluiesc toate darurile lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii.

PASTE FERICIT

Sfintele Sarbatori sa va inunde sufletul de pace si credinta, sa va umple casa de lumina si sa va aduca mai aproape de cei dragi !

Lumina Invierii Domnului Iisus Hristos sa va aduca in case pace si fericire.

PASTE FERICIT

MARE ESTI TU DOAMNE

MARE ESTI TU DOAMNE

1.Mare eşti Tu, Doamne,
Sfânt, preaputernic,
Dis-de-dimineaţă
Voios Îţi voi cânta!
Plin de îndurare,
De-nchinare vrednic,
Domn peste toate,
Veşnic Tu vei sta!

2.Mare eşti Tu, Doamne,
Plin de lumină,
Îngerii Te-adoră
Şi-Ţi cântă zi de zi!
Mii şi zeci de mii
Doar Ţie Ţi se-nchină
Celui ce-ai fost
Şi-n veac de veac vei fi!

3.Mare eşti Tu, Doamne,
Mai sus de zare,
Ochi de om nu poate
Mărirea Ta privi!
Plin eşti de iubire,
N-ai asemănare,
Domn preacurat
Ce-n totul poţi iubi!

AMIN.

SFARSITUL PACATULUI REALITATI APOCALIPSA

ADEVARUL ESTE SI VA FI! PREZENT SI VIITOR.

DOAMNE AJUTA ! ADMIN.

"CAPITOLUL 2 APOCALIPSA LUI IOAN"

Capitolul 2
1.
Scrie îngerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce ţine cele şapte stele în dreapta Sa, Cel care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2.
Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;
3.
Şi stărui în răbdare şi ai suferit pentru numele Meu şi nu ai obosit.
4.
Dar am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi.
5.
Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi.
6.
Ai însă partea bună că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care le urăsc şi Eu.
7.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.
8.
Iar îngerului Bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel care a murit şi a înviat:
9.
Ştiu necazul tău şi sărăcia ta, dar eşti bogat, şi hula din partea celor ce zic despre ei înşişi că sunt iudei şi nu sunt, ci sinagogă a satanei.
10.
Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.
11.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua.
12.
Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia ascuţită de amândouă părţile:
13.
Ştiu unde sălăşluieşti: unde este scaunul satanei; şi ţii numele Meu şi n-ai tăgăduit credinţa Mea, în zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuieşte satana.
14.
Dar am împotriva ta câteva lucruri, că ai acolo pe unii care ţin învăţătura lui Balaam, cel ce învăţa pe Balac să pună piatră de poticneală înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce care jertfită idolilor şi să se dea desfrânării.
15.
Astfel ai şi tu pe unii care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor.
16.
Pocăieşte-te deci, iar de nu, vin la tine curând şi voi face cu ei război, cu sabia gurii Mele.
17.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da lui o pietricică albă şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie, decât primitorul.
18.
Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, ai Cărui ochi sunt ca para focului şi picioarele asemenea aramei strălucitoare:
19.
Ştiu faptele tale şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea ta şi ştiu că faptele tale cele de pe urmă sunt mai multe decât cele dintâi.
20.
Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorociţă, de învaţă şi amăgeşte pe robii Mei, ca să facă desfrânări şi să mănânce cele jertfite idolilor.
21.
Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se pocăiască de desfrânarea ei.
22.
Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare strâmtorare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23.
Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.
24.
Iar vouă şi celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura aceasta, ca unii care n-au cunoscut adâncurile satanei, după cum spun ei, vă zic: nu pun peste voi altă greutate.
25.
Însă, ceea ce aveţi, ţineţi până voi veni.
26.
Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până la capăt faptele Mele, îi voi da lui stăpânire peste neamuri.
27.
Şi le va păstori pe ele cu toiag de fier şi ca pe vasele olarului le va sfărâma, precum şi eu am luat putere de la Tatăl Meu.
28.
Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă.
29.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.

DOAMNE AJUTA! Amin.

"APOCALIPSA LUI IOAN CAP. 13"

Capitolul 13
1.
Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.
2.
Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
3.
Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.
4.
Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
5.
Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.
6.
Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.
7.
Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
8.
Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.
9.
Dacă are cineva urechi - să audă!
10.
Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11.
Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur
12.
Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13.
Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
14.
Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
15.
Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
16.
Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
17.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
18.
Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Toate Aceste se vor implini Conform Scripturii Cuvantului lui Dumnezeu.

Scris: Diacon Cazacu Gh.

SEMNUL DIN CER APOCALIPTIC

Semnul din cer, unde „o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap“ (Apocalipsa 12) arată fără îndoială pe „Sophia“, mama cerului şi a lumii, mai puţin sub aspect de mamă pământeană – vezi în capitolul „Primul praznic al Rusaliilor" din lucrarea de faţă. Am amintit mai sus de presupusa ei legătură cu Maria. Ca pentru a aduce noutate, la bătrâneţe Maria locuia într-o peşteră, în care înainte fusese adorată zeiţa-mamă Kybele. „Pruncul“ său în Apocalipsă – copil al unei fiinţe cereşti, prin urmare tot fiinţă cerească şi el, menit ca mai târziu să conducă pe om cu „sceptru de fier“, ceea ce înseamnă, între altele, atenţionându-l neîncetat asupra esenţei sincere şi individuale a faptelor sale -, va fi pus în legătură cu un anumit mod de acţiune al lui Hristos cel cosmic. „Sceptrul de fier” poate fi tradus şi cu baston de fier, şi este, astfel, nu doar un simbol regal, ci şi un simbol al „sfinţitorului“, şi poate avea legătură şi cu „cetele de îngeri”. Mai pe larg în capitolul „Ultimele şapte urgii (valuri de mânie)".
In parte se face referire la spălarea picioarelor şi a ungerii cu mir de către Maria din Betania – vezi capitolul nostru „Hristos şi spălarea picioarelor”, precum şi la Evanghelia după Ioan 12:13. Şi reluarea motivului renaşterii pe planuri tot mai înalte ale dezvoltării sunt incluse aici.
„Balaurul" cu îngerii săi malefici sunt opusul. Prin „Mihail şi îngerii săi” ei sunt învinşi în cosmos şi aruncaţi pe pământ. Acum pământul şi cerul apără femeia de ei.